încă stau şi mă minunez cum am putut să las să treacă atâţia ani, fără să arunc un ochi prin albumele lor, but all hope is not lost. Ce ştiam pe vremea aia, eram mic, două albume Black Crowes şi un poster erau îndeajuns.
Şi uite aşa descopăr la vârste necuvenite noi piese vechi. Vinovat pentru cea de faţă este Neil Young, iar spaniolilor li s-a părut atât de impresionantă, încât au interzis-o pe de-a întregul. Habar n-am de ce, probabil tot din cauza nebunului care umblă mai nou cu galenele înfipte într-un măr. Dar lui i se permite, că e căpitan. Cortez Cortez …
La un moment dat, spre sfârşitul piesei, mi s-a părut că şi ei sunt pierduţi şi s-au lăsat în voia piesei, doar pentru a reveni imediat. Oricum, stă fără nici o problemă alături de alte piese precum Freebird sau Stairway.
Apropo, Orbitoru’, dacă tot ţi se mai par redneci, poţi să încerci varianta lui Satch. Mie mi se pare prea sofisticată versiunea profesorului şi rămân la Haynes.