Nu ştiu dacă aţi mai avut senzaţia de alba-neagra când aţi fost la un film, dar eu m-am simţit ca acum 14 ani, la Costineşti, în momentul în care m-am uitat la Revolutionary Road.
Mă uimeşte uşurinţa cu care oamenii au înghiţit povestea precum o bomboana cubaneză, fără să clipească. Pentru un film cu o miză destul de mare, până la urmă vrea să ne arate cât de uşor poţi înnebuni la marginea oraşului, la fel de bine şi trainic ca şi pe Wall Street (critica societăţii americane de consum, pre-moderne, postmoderne, etc.), este păcat de ceea ce rămâne în urma lui. O imagine foarte frumoasă. Ok, mai multe imagini foarte frumoase.
Dar obiecţia mea principală nu merge într-atât de departe încât să atace discursul filmului. Miezul lui teoretic. Discursul cinematografic. Sau jocul actorilor. Comentariile mele ar fi mai mult decât personale în cazul ăsta. Ci mai degrabă aş vrea să îmi exprim o rezervă.
Cum poţi să ai un personaj atât de central pentru film, şi care să fie atât de rudimentar (de fapt, neglijent, dar cine sunt eu să comentez) creionat? Din punctul de vedere al construcţiei personajelor filmul este strigător la cer de inegal. Spectatorul nu ştie de fapt nimic despre personajul interpretat de Kate Winslet. Dar absolut nimic! În unele momente, aveam impresia că mă uit la un episod prost din Dosarele X. De la începutul filmului şi până la final, April reprezintă o enigmă. Dar nu în sensul bun al cuvâtului. Nu. Mai degrabă o pagină albă. Ca în jurnalele de starlete de la MTV. You think you know …
Mi se servesc o groază de lucruri despre capul familiei, tot felul de detalii, cum îi plac virgulele, ce copilărie nefericită a avut, ce dramă trăieşte, călcând pe urmele tatălui pe care îl dispreţuia. Cât de talentat este el, aaa, şi că ţine la băutură. Cu toate că îmi trebuie un pic mai mult decât o ceartă anostă la marginea drumului şi câţiva pumni în maşina, pentru a mă convinge că este atât de uşor de tăvălit o secretară. La sfârşit, ajung să ştiu despre el mai mult decât vroiam. Ce mi-aş fi dorit ar fi fost să ştiu măcar pe jumătate şi despre nevastă-sa. Că doar despre ei este vorba în film. Despre ei doi, nu despre el. Nu despre ea. Sau poate mă înşel şi este vorba despre IBM.
Dar April? În ceea ce mă priveşte, putea să studieze şi fizica atomică. Singurul lucru pe care îl ştim cu certitudine este că îi place să fumeze în natură. Plus, cam toată ziua împacheta lucruri în cutii. Şi cam atât. În rest, toate izbucnirile ei sunt aidoma tornadelor din Kansas. Nu ştii când încep şi când se termină. Sincer, eu unul mă aşteptam să se spânzure în noaptea în care soţul ei a schimbat martiniul cu whisky. De fapt, în momentul ăla ajunsese să imi fie indiferent ce se întâmplă cu toţi.
Chiar şi scena în care îşi April îşi înşeală soţul este complet puerilă. Apropo de înşelat, personajele secundare par să sufere de o criză de timp cronică, fapt ce îi face să aibă un aspect primitiv. Vecinul lor, de exemplu, mai avea puţin şi o viola în momentul în care a văzut-o sprijinind tocul uşii. De fapt, senzaţia mea personală a fost tot timpul că urmăresc nişte oameni cocoţaţi pe nişte catalige.
Ori fără nici măcar un detaliu cu privire la drama interioară a lui April, gesturile exterioare, violenţa, isteriile, mie cel puţin, nu îmi spun nimic. Nu am cum să empatizez cu un personaj venit din neant. Iar dacă nu empatizez, nu îmi rămâne decât să ma uit ca la umbrele chinezeşti. Adică din spatele a ceva.
Singurul personaj cu adevărat decent este fostul matematician. Măcar pentru el pot să simt ceva. Mai ales, că îmi aduce aminte de un prieten din copilărie, cu o poveste asemănătoare. Îmi pare rău pentru el şi pentru electroşocurile lui. Într-o notă mai veselă, poate că nu le-ar fi stricat şi celor doi Wheelări un pic de curent continuu. I-ar fi făcut să pară mai plini de viaţă, mai roz în obrăjori.
Ce mi s-a părut amuzant este că nici nu aveau nevoie de toată desfăşurarea de forţe scenografice. Conflictul lor putea foarte bine să se desfăşoare şi pe o insulă pustie. Ca în Laguna Albastră, de exemplu!
Un singur lucru pot să spun cu certitudine despre filmul lui Sam Mendes*, acela că este swell.
________________________
*cred că ştiu despre ce va fi vorba în următorul film regizat de Sam Mendes, despre un ansamblu rezidenţial