Mă uitam la imaginile pe care le dau televiziunile româneşti în legătură cu ştirea zilei de astăzi.
Dacă ar fi ştiut Google şi YouTube de frenezia cu care posturile româneşti preiau imagini, care de care mai proaste, de pe internet, n-ar mai fi aşteptat atât până să facă pasul către HD şi televiziune. Să bată oare atât de rău criza prin bugetele lor, de nu îşi pot permite totuşi câteva imagini mai de doamne ajută? Penibil.Este păcat, pentru că de fapt nu fac decât să îşi mai bată un cui în coşciugul deja deschis de online. Înainte, asemenea ziarelor, televiziunile erau considerate ca fiind peste nivelul de, să spunem, Bahoi, sau doi ţărani de la ţară. Ori dependenţa asta din ce în ce mai vizibilă pentru conţinutul online a televiziunilor, cred că îi va face să devină din ce în ce mai ataşaţi de ISP-ul lor, şi să nu mai dea pe la televizor decât pentru a … da chiar, de ce m-aş mai uita la televizor?!
Trăiască pixelii cât pepenii!
Pentru un moment am crezut că televizorul meu este de fapt un monitor de 15’’, conectat la Internet prin intermediul unui modem.
