Cred că trăim vremuri istorice. Poate o să vi se pară exagerat, dar diavolul stă în detalii. Pentru că nu mai urmăresc constant evenimentele de la televizor, unele ştiri trec razant pe lîngă mine, dar altele mă pun pe gînduri cît pentru zece ani.
Probabil că aţi auzit de povestea sordidă a atacului Antenei 3 împotriva taberei Băsescu/Pora. Nimic nou sub soare, chestia asta deja durează de atîta timp, încît tare-mi-e teamă că vor trebui s-o introducă şi-n manualele de istorie.
Însă detaliile mizerabile ale atacului Antenei nu alcătuiesc decît vîrful aisbergului. Cel puţin aşa cred eu. Miza a ceea ce vom vedea anul acesta va fi o schimbare în ceea ce oamenii percep ca fiind normal să vină din partea cealaltă a ecranului.
Fără îndoială că mulţi dintre domniile voastre mai scapă cîte-o înjurătură printre dinţi, din cînd în cînd. Dar probabil că nu v-aţi fi aşteptat ca şi televizorul să vă înjure, la rîndul lui. Ei bine, mai acordaţi-le cîteva luni şi pregătiţi-vă să fiţi luaţi la palme pentru că bunul simţ a sucombat din lipsă de oxigen.
Se afișează postările cu eticheta televiziune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta televiziune. Afișați toate postările
22 ianuarie 2014
28 martie 2012
despre Master Chef
Articolul ăsta m-a făcut să-mi înving lenea şi să scriu cîteva rînduri despre Master Chef, măcar pentru că părerea mea este exact pe dos.
Pînă ieri, nu văzusem nici un episod din mult-lăudatul show de la Proteve, citisem doar cîteva rînduri despre Florin Dumitrescu, unul dintre bucătarii din juriu şi odiseea lui culinară.
În amintirea vremurilor în care cei mai buni prieteni ai mei erau bucătarii din Flanders, am zis că merită să pierd vremea la teve, dacă tot pierdusem marile mişcări tectonice din timpul zilei (mă refer bineînţeles la transferul primăverii, achiziţia unui atacant destul de tînăr şi cu imaginaţie, Sorin Frunzăverde, de către PNL).
Hai să începem cu critica, că doar la astea sunt bune blogurile, nu? Să ne desfăşurăm ştiinţa şi priceperea în toţi şi în toate. M-am uitat aproape la aproape toată emisiunea de ieri şi pot spune cu mîna pe inimă că principala hibă a show-ului este scenariul prea strict.
Ce vreau să spun prin asta?
Sunt atît de străvezii replicile candidaţilor şi personajele pe care le joacă, încît dispare foarte mult din satisfacţia elementului surpriză. Pentru că nu-i aşa, motivul pentru care franchizele ăstea atrag publicul şi candidaţii ca fluturii la lampă noaptea este pentru că promit ceea ce viaţa pare să nu ne mai ofere. O doză umflată cu pompa de imprevizibil, de poveste, de realitate dincolo de cenuşiul vieţii fixate în calendarul împărţit în weekdays şi week-ends. Ei, riscul cel mai mare este că în căutarea spectacolului vieţii, scenariştii ajung să construiască atît de mult, încît totul devine îndeajuns de străveziu.
Şi vă dau două exemple de ieri, animatoarea care atunci cînd a ieşit părea ruptă din emisiunile regizate ale lui Ernest şi bucătarul deghizat în jandarm, care n-a părut nici un moment deranjat că a i-a fost deconspirată cartea de muncă.
Şi cu asta gata cu critica, pentru că laudele bat defectele. Cine mai vrea să facă un spectacol de succes la televizor în România, ar trebui să-i angajeze pe cei care fac casting la Proteve pentru Vocea României şi pentru Master Chef, pentru că sunt atît de bine aleşi şi-şi joacă atît de bine rolul, încît fac mai mult de 50% din economia spectacolului. Dacă nu erau bucătari profesionişti, ar fi putut la fel de bine să fie actori profesionişti.
Mi-a plăcut foarte mult felul în care au dozat jocul de-a bucătarul rău şi bucătarul bun şi chiar dacă raportul de forţe e un pic inegal, măcar i-au aşezat simetric pe tipii răi în margine, iar pe tipul cel bun în mijloc (F. Dumitrescu).
Şi cu ocazia asta, mi-am adus aminte cît de greu este să fii un bucătar bun şi cît de important este el în economia unui restaurant. Dacă ai ajuns în fruntea unei bucătării, atunci poţi să fii sigur că n-ai să ai mari surprize în altă parte.
Pînă ieri, nu văzusem nici un episod din mult-lăudatul show de la Proteve, citisem doar cîteva rînduri despre Florin Dumitrescu, unul dintre bucătarii din juriu şi odiseea lui culinară.
În amintirea vremurilor în care cei mai buni prieteni ai mei erau bucătarii din Flanders, am zis că merită să pierd vremea la teve, dacă tot pierdusem marile mişcări tectonice din timpul zilei (mă refer bineînţeles la transferul primăverii, achiziţia unui atacant destul de tînăr şi cu imaginaţie, Sorin Frunzăverde, de către PNL).
Hai să începem cu critica, că doar la astea sunt bune blogurile, nu? Să ne desfăşurăm ştiinţa şi priceperea în toţi şi în toate. M-am uitat aproape la aproape toată emisiunea de ieri şi pot spune cu mîna pe inimă că principala hibă a show-ului este scenariul prea strict.
Ce vreau să spun prin asta?
Sunt atît de străvezii replicile candidaţilor şi personajele pe care le joacă, încît dispare foarte mult din satisfacţia elementului surpriză. Pentru că nu-i aşa, motivul pentru care franchizele ăstea atrag publicul şi candidaţii ca fluturii la lampă noaptea este pentru că promit ceea ce viaţa pare să nu ne mai ofere. O doză umflată cu pompa de imprevizibil, de poveste, de realitate dincolo de cenuşiul vieţii fixate în calendarul împărţit în weekdays şi week-ends. Ei, riscul cel mai mare este că în căutarea spectacolului vieţii, scenariştii ajung să construiască atît de mult, încît totul devine îndeajuns de străveziu.
Şi vă dau două exemple de ieri, animatoarea care atunci cînd a ieşit părea ruptă din emisiunile regizate ale lui Ernest şi bucătarul deghizat în jandarm, care n-a părut nici un moment deranjat că a i-a fost deconspirată cartea de muncă.
Şi cu asta gata cu critica, pentru că laudele bat defectele. Cine mai vrea să facă un spectacol de succes la televizor în România, ar trebui să-i angajeze pe cei care fac casting la Proteve pentru Vocea României şi pentru Master Chef, pentru că sunt atît de bine aleşi şi-şi joacă atît de bine rolul, încît fac mai mult de 50% din economia spectacolului. Dacă nu erau bucătari profesionişti, ar fi putut la fel de bine să fie actori profesionişti.
Mi-a plăcut foarte mult felul în care au dozat jocul de-a bucătarul rău şi bucătarul bun şi chiar dacă raportul de forţe e un pic inegal, măcar i-au aşezat simetric pe tipii răi în margine, iar pe tipul cel bun în mijloc (F. Dumitrescu).
Şi cu ocazia asta, mi-am adus aminte cît de greu este să fii un bucătar bun şi cît de important este el în economia unui restaurant. Dacă ai ajuns în fruntea unei bucătării, atunci poţi să fii sigur că n-ai să ai mari surprize în altă parte.
25 martie 2012
rock star
STEVEN VAN ZANDT: Two weeks into the show, I’m walking down the street, and three out of four people stop me, talking about Sopranos. Twenty-five years as a rock ’n’ roll star? Forget it. I’m like, Wow, this TV thing. Yeah, every cliché you ever heard about TV, I just witnessed it.
extras dintr-o interviu-discuţie kilometrică cu actorii din Soprano.
04 martie 2010
veriga lipsă
oare măruţă şi mădălin au urmat o şcoală specială, secretă, sub oblăduirea lui DDTV? Că prea seamănă ca două picături de apă emisiunile, întrebările etc. În plus, când maestrul dă semne de oboseală, discipolii par să suplinească cu succes criza de gunoaie de pe micul teve cu muştar.
Pe acelaşi subiect, mi se pare un pic exagerat comentariul lui Dan Grigore cu privire la responsabilitatea irineilor pentru ultimul scandal provocat de mădălin.
Pe acelaşi subiect, mi se pare un pic exagerat comentariul lui Dan Grigore cu privire la responsabilitatea irineilor pentru ultimul scandal provocat de mădălin.
„Sigur, pe langă această tabloidizare,
pe care o numiti otevizare, sunt oameni care au fost
actori ale acestui fenomen, care acum se întoarce împotriva lor. Este un
joc al bumerangului. Nu pot să nu constat că este un
fel de efect de bumerang. Aţi fost actor în etalarea
spaţiului privat şi acum sunteţi, din păcate, terfelit. Am dorit să fac
şi eu această remarcă”.
30 ianuarie 2010
17 ianuarie 2010
18 iulie 2009
Sincron
nu ştiam de ce mă tot bombardau televiziunile cu ştirea despre părul lui Michael Jackson şi reclama de la Pepsi. PENTRU CĂ ERA PESTE TOT PE INTERNET …, de la Digg, până la blogurile care nu au pe agenda zilnică subiecte legate neapărat de hairstyling.
Oricum, ştirea poate fi trecută la capitolul (destul de consistent) de încă un semn că este ceva în neregulă cu mass-media, pentru că oricum ai apuca-o, n-are nici un Dumnezeu.
De abia scăpasem de toată isteria macabră de acum câteva săptămâni, ne trăgeam sufletul printre două tâlhării şi un viol, când, hop-ţop, o luăm de la capăt. Păi aşa ne fusese vorba?! Mai răsfiraţi băieţi, mai răsfiraţi …
14 iulie 2009
Antena 1 şi Dan Bursuc
nu ştiu câţi dintre voi v-aţi obosit să vă uitaţi cum Antena 1 încearcă să copieze dintr-un foc Prima (Vali Vijelie) şi ProTV, adică emisiunea lui Dan Bursuc, Talente fără număr, dar eu m-am amuzat teribil.
Cinci minute. Cât să văd că problemele cele mai mari ale lui Sorin Copilu’ de Aur nu sunt de ordin muzical, ci mai degrabă gramatical, ortoepic şi ortografic.
Dar orice lucru bun se termină repede. Ca şi răbdarea mea.
Rămân cu o singură nedumerire. Doar eu mă simt ca o maimuţă la Zoo, căreia i se dă o banană, atunci când văd reclama de la emisiunea lui Bursuc?
PS. un sfat pentru domnu’ Bursuc, nu că ar conta, dar în studiouri nu se fumează, pentru că nicotina cam dăunează potenţiometrelor şi altor minunăţii …
PSS. Orbitoru’, ai văzut frate, firewireeeee fără număr …
02 iulie 2009
Pygmalionul mizeriei umane
Dan Diaconescu ar trebui să îşi treacă titlul ăsta pe cartea de vizită. Am citit zilele trecute că unul din aşii lui din mânecă, pentru rebranduirea OTV-ului, va fi o emisiune prezentată de către Ramona Bădescu şi Pepe. Adevărul este că am avut ceva emoţii când Diaconescu a anunţat la Guvernatorul* despre relansarea, cu vedete mari, emisiuni grandioase etc (apropo, emisiunea este una dintre cele mai cenuşii emisiuni, se pare că talk-show-ul este o specie pe cale de dispariţie, în faţa arenelor de gladiatori de plus, de la Antena 3 sau Realitatea TV). Mă cam luase cu fiori reci pe şira spinării, dar dacă Bădescu este vedeta lui surpriză, atunci e totul ok, se poate întoarce în vizuina lui. Adevărul este că toate schimbările de format, conţinut şi actori de pe micul ecran, mi-au cam dezechilibrat scara valorilor, iar secenariul în care oameni pe care îi consideram normali la cap se vor duce la OTV, nu mi se mai părea de domeniul imposibilui. Slavă Domnului că nu e aşa!
cotrobăiam prin YouTube după Karl Malden, şi am dat peste bijuteria asta cu Bette Davis, Richard Pryor şi Johnny Carson. Sincer, regret că nu sunt mai bătrân, că nu sunt american, să că nu am prins perioada lui Carson, probabil că aş fi avut o altă părere despre televiziune.
__________________________
*dacă o să îl mai plimbe mult pe la televiziuni pe Diaconescu, precum pe maimuţica de la circul Globus, chiar o să ajungem să credem că este un model de succes în televiziune.
Străzile din San Francisco
serialul copilăriei mele, nu Dallas, nu Familia Guldenburg, ci Străzile din San Francisco, de la melodia lui Mancini şi până la Michael Douglas, totul mi se părea extraordinar.
Astăzi am aflat că a murit Karl Malden.
26 iunie 2009
Epitaf
rămâne o concluzie amară după ştirea scandalului amenzii de 1 mld. încasate de Luis Lazarus şi Kanal D de la CNA.
Potrivit datelor de audienta furnizate de GfK Romania si prelucrate de Kanal D, editia din 22 iunie a Lazarus Show s-a situat pe primul loc in preferintele telespectatorilor din publicul comercial - urban, cu varste intre 18-49 de ani. In medie, emisiunea lui Luis Lazarus a inregistrat un rating de 2,1% si o cota de piata de 11,6%. Varful de audienta a fost atins la ora 23.50, cand a adunat in fata televizorului 169.000 de telespectatori pe targetul comercial, potrivit datelor comunicate de Kanal D.
sursa: HotNews
ne va lua foarte mult timp să îi convingem generaţiile viitoare că a fost un accident şi nu suntem rupţi din Idiocracy.
Manual de instrucţiuni
Mă uitam la imaginile pe care le dau televiziunile româneşti în legătură cu ştirea zilei de astăzi.
Dacă ar fi ştiut Google şi YouTube de frenezia cu care posturile româneşti preiau imagini, care de care mai proaste, de pe internet, n-ar mai fi aşteptat atât până să facă pasul către HD şi televiziune. Să bată oare atât de rău criza prin bugetele lor, de nu îşi pot permite totuşi câteva imagini mai de doamne ajută? Penibil.Este păcat, pentru că de fapt nu fac decât să îşi mai bată un cui în coşciugul deja deschis de online. Înainte, asemenea ziarelor, televiziunile erau considerate ca fiind peste nivelul de, să spunem, Bahoi, sau doi ţărani de la ţară. Ori dependenţa asta din ce în ce mai vizibilă pentru conţinutul online a televiziunilor, cred că îi va face să devină din ce în ce mai ataşaţi de ISP-ul lor, şi să nu mai dea pe la televizor decât pentru a … da chiar, de ce m-aş mai uita la televizor?!
Trăiască pixelii cât pepenii!
Pentru un moment am crezut că televizorul meu este de fapt un monitor de 15’’, conectat la Internet prin intermediul unui modem.
Singurătatea gafeurului de cursă lungă
Vă mai aduceţi aminte de gafa lui Mădălin Ionescu? Cea cu avionul prăbuşit în ocean şi ulitimele imagini înregistrare în momentul accidentului?
via zoso
Ei bine, cel puţin Mădălin poate avea satisfacţia că de azi nu este singur
via kottke
şi sub nici o formă, să nu renunţe. Când toată lumea a crezut că mai jos de emisiunea lui nu se poate, iată că micul Lazarus de la Kanal D ne arată că totul este doar o problemă de voinţă.
Amendă record astăzi, la CNA: 100.000 de lei (un miliard de lei vechi) pentru emisiunea lui Luis Lazarus de pe Kanal D, de luni, în care s-au difuzat filme porno cu Sexy Brăileanca şi Eva Kent.
via Pagina de media
14 aprilie 2009
Fox vs. Antene
Mai au de străbătut un drum lung şi anevoios, presărat de multe pericole, precum obiectivismul, decenţa, bunul simţ, limba română, şapte ani de acasă …
dar nu poţi să nu îi încurajezi, pentru că fac o treabă a naibii de bună. Până când ajung şi antenele la gradul de ştergere a creierelor, pe care îl promovează Fox, vă las să vă delectaţi cu un colaj făcut de un britanic, după principalele voci ale postului american, bastion al GOP-ului, de care nici acesta nu prea mai are nevoie.
GG ANTENUŢELE
10 aprilie 2009
09 aprilie 2009
Despre cea mai bună slujbă din lume
"The Blackhawks are really hot tonight," I observed to Royko.
He studied me. "Where you from, kid? Downstate?"
"Urbana," I said.
"Ever seen a hockey game?"
"No."
"That's what I thought, you asshole. "Those are the game highlights."
dintr-un articol de Roger Ebert despre jurnalismul din anii ‘60. Dar noi nu am avut niciodata aşa ceva, nu? Atunci de ce deplângem dispariţia lui?
Şi dacă tot am ajuns la subiectul ăsta, vreau să spun că îmi pare rău pentru Realitatea TV, dar ar putea să candideze cu succes la titlul de cel mai epigon dintre epigonii OTV-ului. Are o emisiune care vrea să separe minciunile de adevăr, intoxicaţiile din presă de ştirile adevărate, sau ceva de genul ăsta.
Acum două zile, în cel mai pur stil otvist, titrau pe burtieră, realitatea bate filmul, sau nu ştiu ce, aflaţi cum în câteva minute. Needless to say, nici până astăzi nu am aflat ce şi cum. Şi care e treaba cu Ulieru, că nu a fost decât un purtător de cuvânt al SRI-ului în vremea în care PR-ul nu se născuse din spuma mării?
23 martie 2009
Hai să otevim mână cu mână
până nu mai rămâne piatră peste piatră …
- Concurenţii mei de acum vor sfârşi, într-un final, tot la mine. Mădălin Ionescu, Capatos şi Radu Moraru sunt OTVişti pur sânge, tot aici vor ajunge.
Dan Diaconescu
într-un interviu dat în Evenimentul Zilei, merită să îl citiţi, ca să nu spuneţi mai târziu că nu ştiţi de ce aţi aruncat televizorul pe geam.
Revenind la citatul de mai sus, eu unul, l-aş fi dat în judecată, dacă aş fi fost în locul lor. Din păcate, ei nu îşi mai pot permite.
10 martie 2009
Homo televizicus
Reciteam ieri dialogul dintre Dan Petrescu si Liviu Cangiopol, când am dat peste urmatorul citat:
Nivelul intelectual al oricărei mişcări de masa este foarte coborât. Nivelulmoderatorilorconducătorilor corespunde nivelului maselor, altminteri ei n-ar mai fi ajuns conducători. Inteligenţa nu-i este utilă conducătorului decât în măsura în care permite să fie imbecilul care să corespundă masei de imbecili şi să rostească tâmpenii cu un aer inteligent.
- Alexandr Zinoviev - Homo Sovieticus, p. 174, ediţia franceză
lui Mădălin Ionescu, Capatos şi restul, cu dragoste.06 martie 2009
02 martie 2009
Unde dai şi unde crapă
Citeam următorul fragment dintr-o dizertaţie:
Those seeking broad attention, like politicians and wannabe celebrities, may have the ability to share their thoughts in networked publics, but they may not achieve the scale they wish. The property of scalability does not necessarily scale what individuals want to have scaled or what they think should be scaled, but what the collective chooses to amplify.
şi mă gândeam că realizatorii de emisiuni din România vor să aibă controlul total asupra efectelor pe care le generează emisiunile produse de către aceştia. Pe scurt, o aduc pe Nikita x-ulescu, pentru că ştiu ce efect va avea. Limitat. Vor să play it safe.
La fel cum faptul că publicul are puterea de a-şi extrage exact ceea ce doreşte şi de a amplifica anumite părţi, independent de dorinţa autorului, cred că îi înnebuneşte pe politicienii care au ajuns să nu mai spună nimic, de teamă să nu creeze cine ştie ce scandal. Şi atunci preferă să o scalde la nesfârşit. Dacă îi urmăriţi cu atenţie, în special la Realitatea, aceştia nu reuşesc decât să multiplice un şablon deja încetăţenit. Următorul vorbitor încearcă să se agaţe de elementele cele mai generale din discursul anterior, diluând din ce în ce mai mult discuţia. Supiţă politică, cred că am putea-o numi. Astăzi facem politica eschivării.
Ca bonus, adăugaţi obiceiul complet enervant şi degradant de a repeta întrebarea sub formă de afirmaţie, asemenea unei păpuşi. Oare ei nu se urmăresc după fiecare reprezentaţie? Pentru că merită. De fapt, cred că este obligatoriu pentru orice politician să privească în retrospectivă prestaţia proprie de la televizor.
Dar tare îmi este teamă că le este ruşine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)