regatul meu pentru un link

N-aş fi crezut că un link cu valoare de recomandare ar putea stîrni o tevatură aşa mare. Semn că nu linkul e de fapt, mărul discordiei.

Dar mai întîi, faptele, pe scurt.

Site-ul revistei GDS, 22 conţinea în zona de recomandări, un link către site-ul ILD (În Linie Dreaptă). Recent, Vasile Ernu şi Peter Manu îşi revendică paternitatea asupra scoaterii linkului de către cei de la GDS de pe site, pe motive de grave păcate ale ILD.

Vladimir Tismăneanu răspunde în ILD şi vorbeşte despre şantaj, iar Dragoş Paul Aligică avertizează asupra creării unui precedent.

Cred că Horia Roman Patapievici ar trebui să-şi actualizeze analiza cu privire la subiectele disputate în cultura românească ...

Ca lectură suplimentară, ar fi util serialul (mi-aş fi dorit să pună un tag pentru tot serialul, ca să poată fi selectat mai uşor) lui Dorin Tudoran, Oportunism. Gargară. Escrocherie.

Parcurgeţi cînd aveţi timp, linkurile de mai sus. O să vă amuzaţi (un amuzament amar) de preocupările înalte ale unor oameni altminteri onorabili, în 2014. Nu ştiu cum or părea lucrurile acolo, pe scenă, în vîltoarea încleştării de idei, dar din scaunul spectatorului (la strapontine) arată trist, jenant, meschin, mărunt, ridicol.

Chiar ne crezi tîmpiţi pe toţi?

Am înţeles şi am toată încrederea, din ceea ce mi-a spus domnul Schulz, că declaraţia lui Elmar Brok a fost, nu ştiu, fie greşit înţeleasă, fie greşit tradusă în presa română şi că nu se referea la amprentarea tuturor românilor în Germania.

...

reacţia mea este nefericită şi regret că am folosit un cuvânt dacă acea situaţie nu exista

Pînă acum nu am văzut pe nimeni să observe că de fapt, Ponta nu şi-a cerut scuze pentru declaraţiile sale, ci mai degrabă a aruncat vina pe traducerea defectuoasă din presa românească. Am căutat peste tot ştirea iniţială şi am găsit de fiecare dată clar menţionat faptul că Brok se referea la amprentarea celor care se întorc după ce au fost expulzaţi. Ba şi cu Google Translate, dacă încerci să traduci articolul iniţial, tot înţelegi ideea.

Mi-aş fi dorit ca măcar în ceasul al doisprezecelea, Ponta să se fi trezit şi să-şi dea seama că doar pentru că are tupeu, n-o să însemne că declaraţiile or să-i meargă la nesfîrşit nesancţionate. Dacă ar fi să pui pe un grafic care măsoară impactul şi timpul, observi că în ultimul timp, declaraţiile lui sunt din ce în ce mai pe alături de funcţia de prim-ministru. Dacă-şi doreşte să facă declaraţii politice pentru care să nu fie tras la răspundere, de ce nu-şi dă frumos demisia, se ia de mînă cu Nicuşor şi se apucă să ragă împotriva Justiţiei, împotriva lui Băsescu, împotriva tuturor. N-aş avea nici o problemă atunci, pentru că nu i-ar reprezenta decît pe boii din PSD. Dar ca prim-ministru, mă reprezintă şi pe mine, iar eu, din păcate, nu pot să-mi iau tălpăşiţa la Londra, precum conul Dinu.

Dar vreau să mă întorc din nou la declaraţie. Ce zice Viorel acolo? Că a citit în presă o declaraţie şi s-a enervat. Ce a zis cînd s-a enervat?

Ăştia sunt prietenii lui Macovei. Ce vă miră? De fapt, şi gândesc la fel. O gândire nazistă. Şi doamna Macovei are o gândire fascistă, nazistă. Şi domnul Brok la fel. Cine se aseamănă, se adună"

A vorbit despre Macovei, care n-avea nici o legătură cu declaraţia lui Brok şi despre nazişti. Ponta ştie atîta istorie cît şi prietenul lui Şova. Dacă ar fi fost idolii lui nea Nelu, nu ar fi propus amprentarea, ci cel mai probabil, expedierea direct la Canal sau în Gulag.

Singura vină pe care şi-o asumă este folosirea unui cuvînt?! Cît de ridicol poţi să ajungi doar din încăpăţînare. Avea dreptate nea Nelu în privinţa lui, măcar atît trebuie să recunosc. Un cuvînt? Nu, ar trebui să-i pară rău că a uitat ce funcţie are, dar pentru asta ar trebui să se comporte responsabil.

În plus, mă simt atacat în ultimul dram de bun-simţ care mi-a rămas şi mă ţine să nu-mi iau lumea în cap, atunci cînd Ponta mă ia drept prost. Crede el că eu mi-l imaginez citind ziarele în fiecare zi, personal? După horoscop, se uită prin declaraţiile nemţilor? Că nu are consilieri? Că nu se ocupă de ceea ce declară? Cine se crede, Charles Mingus, să improvizeze pe marginea guvernării un solo?!  Că pe 14 ianuarie nu mai ţin minte ce-a declarat pe 6? Că e bădăran în faţa Monicăi Macovei? Dacă o ţine tot aşa, are şanse să-şi depăşească mentorul în toate privinţele.

Acum, fie toată lumea e amnezică şi crede în lacrimile de crocodil ale lui Ponta, sau le-a crescut pielea atît de groasă încît nu mai sunt surprinşi de nimic.

Ciudat, credeam că părinţii care acceptă să fie jigniţi a fost un accident, dar văd că ignorarea aberaţiilor unui prim-ministru care a luat-o razna a devenit norma.

La spartul tîrgului ...

După ce am citit articolele Simonei Tache, threadurile pe /r/Romania şi pe Diacritica, eu unul am rămas cu aceeaşi uimire ca la început. Cît de masochist trebuie să fii, ca să permiţi unei persoane să-ţi vorbească în felul în care Blându vorbeşte? Dacă erau în trafic, la intersecţie, probabil că-i rupeau capul.
Nu mă interesează dimensiunea socială a scandalului. Sunt un rebut al sistemului educaţional românesc, n-am reuşit să trec nici unul din examenele pe care acesta le propovăduieşte. N-am căderea şi nici răbdarea să analizez cît de departe merge putreziciunea în sistem. Am o veste însă, pentru actualii sau viitorii părinţi, atîta timp cît cei care reprezintă sistemul educaţional românesc găsesc situaţia trăibilă (în afară de declaraţiile sforăitoare ale oficialilor - v-o mai aduceţi aminte pe doamna Vergu?), nimic nu se va întîmpla. Cui nu-i convine, să se ducă la privat.

Dar am o problemă estetică, cu felul în care se adresa doamna, că altfel nu pot să-i zic. De fapt, războiul meu e cu auditoriul. Trebuie să fii fie foarte tîmpit, fie în stare catatonică, ca să nu-ţi pese cînd cineva te insultă. Ce fel de logică e aia, îi permit să mă jignească, de dragul copilului. Ce drag, ce copil? Cînd ţi-a zis odrasla că trebuie să te duci şi să iei palme peste ochi în numele ei? Ce manual de creştere a copiilor v-au dat la ieşirea din maternitate?

Dacă asculţi de cîteva ori înregistrările, începi să crezi discursul doamnei Blându, pînă la urmă, nu vezi decît nişte oi în înregistrare ...

nu ştiu pentru ce-ai protestat toamna trecută

Senzaţia mea este că în clipa de faţă, ambele tabere implicate în Piaţa Universităţii, politicienii de o parte şi contestatarii Roşia Montană (plus corupţia partidelor, fascismul capitalist, nu se mai poate aşa etc.) de partea cealaltă, riscă să nu înveţe nimic din ce s-a întîmplat pînă acum, sau mai rău, să încurce concluziile de genul, ce-am învăţat noi din asta 

...  

Politicienii riscă să creadă că a fost doar un accident, o întîmplare, la fel ca în cazul Arafat, acum un an şi că nimic nu se mai poate întîmpla de acum încolo. Nimic care să-i încurce, să fim bine înţeleşi. Nu ştiu dacă aţi observat, dar atitudinea politicienilor români este una extrem de diferită de manualul de funcţionare al politicii. Politicianul român, prin excelenţă, nu se trezeşte (efectiv, vorba Alessandrei, trezeşte) decît în momentul în care cineva îi pomeneşte numele. Există un absenteism cronic în faţa realităţii, în ceea ce-i priveşte pe oamenii politici din România. Este atitudinea celui care spune, dacă nu-mi zice numele, înseamnă că nu e treaba mea. Mi-aduce aminte de atitudinea funcţionarilor/birocraţilor. Atîta timp cît nu ştie cum mă cheamă, e de bine.

Acum, cei care joacă în deplasare. Şi sunt în deplasare, pentru că nu e locul lor acolo, nu mai e de ceva vreme. Toate prostiile împotriva cărora protestează, nu s-au întîmplat peste noapte. Protestul din an în paşti este la fel de dăunător ca şi votul cu găleata, o dată la patru ani. Îmi pare rău pentru ei, dar dacă-şi fac iluzii cu privire la influenţa pe care au avut-o în acţiunile politice din ultimele zile, se înşală amarnic. Am auzit tot felul de elucubraţii cu privire la importanţa ieşirii în stradă, ba că e al doilea '68 (cei care s-au născut după 90 şi au atenţia de maxim 5 ani în urmă), ba că este echivalentul Rosei Park (R U mad?!).

N-a fost nimic. A fost 0. 0 barat. Nimănui nu-i pasă de Roşia, de gazele de şist, de capitalismul fascist, de corupţia politicienilor. Pasă, în sensul din DEX al cuvîntului. Îţi pasă de ceva, în momentul în care ştii că îţi va afecta viaţa. Serios acum, ăsta ar fi un exerciţiu util pentru toţi cei ieşiţi în stradă. Faceţi-vă o listă personală cu lucrurile care vă afectează direct şi pentru care merită să protestaţi. PENTRU care merită, nu împotriva cărora. Şi încercaţi să le găsiţi seara la Fîntînă ...

Unde se duc absolvenţii de la Bolintineanu

Azi treceam pe lîngă blocul Junior şi am văzut cum un echipaj de poliţie a oprit în dreptul a trei puşti care stăteau în fund pe bordură (de obicei, spală parbrize în zonă) în dreptul trecerii de pietoni, după care au dat drumul la sirenă.

Prima dată am crezut că vor să facă dreapta, spre tribunal şi au confundat claxonul cu sirena. Dar cînd l-am văzut pe şoferul ras în cap că rîdea cu gura pînă la urechi, mi-am dat seama că sursele de umor în Poliţia Română sunt puţine şi scumpe la minte.

Maşina avea numărul MAI27189, pentru cei interesaţi de astfel de apucături ale oamenilor legii claxonului.

Şi mai trist mi se pare că nu i-a dus capul că dacă sperie bieţii copii cu sirena lor, s-ar putea ca unul să o ia pe contrasens (ceea ce s-a şi întîmplat), riscînd să fie călcat de maşini (puţin a lipsit, maşinile care veneau din partea opusă aveau verde).

Dar cui îi pasă de nişte bieţi absolvenţi de Bolintineanu ...?

Confesiunile unui om care bea

De băut alcool, beau de la 12 ani. Niciodată nu mi-am pus problema că ar fi ceva în neregulă cum mine. Mi-aduc aminte de un episod din Beverly Hills, în care Dylan trebuia să aibă probleme cu alcoolul, drept urmare a băut un six-pack odată. M-am uitat la frate-miu şi ne-am zis, americanii-s copilăroşi rău. Tom, americanul care ne preda ceva, nu se ştie foarte clar ce, ne povestea că n-a băut pînă la 21 de ani (noi aveam 14 pe vremea aia) şi cum s-a îmbătat dintr-o bere, prima dată. Tim, celălalt american, s-a îmbătat o dată de Crăciun, cu patru ceasuri înaintea noastră şi s-a dus să se culce (aveam 16 ani atunci).

Niciodată n-am avut probleme, cît am fost minor, să-mi procur alcool. Mergeam cel puţin o dată pe săptămînă în baruri şi nu m-a dat nimeni afară pe motiv că eram mic (eventual pentru că nu mai aveam bani). Nu m-am bătut niciodată, am petrecut nenumărate nopţi pe care nu mi le aduc aminte (de fapt, cam întreaga perioadă a liceului este cam înceţoşată), înţelegeţi ideea, nu prea am tras multe ponoase de pe urma alcoolului. Ba dimpotrivă, majoritatea lucrurilor sau oamenilor interesanţi, i-am cunoscut sau le-am auzit la un pahar. De alcool, fireşte.

După care am ajuns barman. În momentul ăla, le-am înţeles pe doamnele care fac merdenele. Ele nu mănîncă niciodată merdenele. După ce vezi timp de 14 ore efectele comice şi mai puţin comice ale băuturii, parcă o laşi mai moale. Însă, după ce am plecat din bar, am început să beau din nou. Ţara asta este foarte greu de suportat cu capul limpede. Iar oamenii îţi fac o impresie destul de proastă cînd eşti treaz. Cînd bei o raşpincă, parcă devin mai amuzanţi. Sau măcar tu eşti amuzant.

Anul trecut am cîştigat o pălărie de la Guiness şi mi-o pun în cap de fiecare dată cînd o iau pe arătură. Aşa le e mai uşor celor din jur să ştie ce să aştepte de la mine. N-a dat greş pînă acum. Probabil că principala mea problemă pînă acum a fost să mă organizez şi să prioritizez.

Mi-am adus aminte de toate poveştile ăstea, după ce am citit postul lui Vlad despre campania Aliat şi testul offline şi online. Mi-a ieşit 18 şi sincer, nu-mi dau seama dacă este neapărat un lucru rău sau bun. De fapt, cred că nu înseamnă nimic. Ei spun că de la un moment dat încolo, ai o problemă. Eu cred că dacă e să sapi puţin mai adînc, nu alcoolul este cauza principală pentru toate blestemăţiile pe care le fac oamenii. E adevărat că ajută, dar sincer, nu mă simt deloc protejat de faptul că un tip care ar fi în stare să se suie beat la volan, n-o face la un moment dat, pentru că a citit un pliant. Va face altceva, ca să compenseze.

Omu' cînd e tîmpit, are un stil, de se face luntre şi punte ca să-ţi demonstreze asta.

Nu spun că iniţiativa ALIAT nu este de lăudat, dinpotrivă, este binevenită. Faceţi testul, vorbiţi cu oamenii din jurul vostru despre alcool şi efectele lui, beţi mai puţin, dacă vedeţi că vă face rău. Nu ascultaţi manele (ok, nu prea are legătură cu subiectul, dar pe termen lung, vă va prinde bine). Dar dacă mergeţi într-un oraş mic, fost industrial, cum este cel din are vin eu, o să vedeţi că băutura este ultima problemă pe care o au oamenii.

Addendum
Acum m-am mutat la ţară, nu prea-i cunosc pe oamenii care beau pe aici, dar după ce am băut de cîteva ori cu ei, ceva îmi spune că o să mă integrez de minune. Deci, pînă la urmă, mi-a folosit şi mie la ceva, băutura asta ...
Noroc!

Homosexualii lui Haşotti

Scandalul din jurul lui Puiu Haşotti nu face decît să ridice cortina. Românii cred că homosexualii sunt bolnavi. Bineînţeles, nu toţi românii, dar îndeajuns de mulţi încît să voteze un primar care rupe picioarele, sau să aleagă un senator care nu reuşeşte să facă disticţia dintre declaraţii politice şi prostie în stare pură.
Nu ştiu de ce se ambiţionează televiziunile să-l prezinte pe bietul Cernea ca fiind sursa scandalului, atîta timp cît el a propus doar iniţiative legislative, pe cînd ceilalţi au propus fie snopirea în bătaie, fie darea a fară din partid, fie retragerea sprijinului politic, orice, numai dialog nu.
La Realitatea, a apărut un parlamentar, am impresia senator, care nu numai că părea picat din lună, dar înşira nişte enormităţi cu o candoare care ar fi părut înduioşătoare, dacă nu aş fi ştiut că şi eu mă număr printre idioţii care-l plătesc pe respectivul pentru luxul de a înşira prostii fără a fi pus la respect.
Refuzul domnului Haşotti de a explica declaraţiile sale cel puţin ciudate este semnul unei boli mai vechi a politicianului român, boală ajunsă la apogeu în perioada premierului Năstase, cînd orice politician se credea mai presus de restul dobitoacelor.
Hai să rezumăm ce s-a întîmplat. Haşotti îi face pe homosexuali bolnavi, după care declară că nu trebuie să dea nici o altă explicaţie, justificînd că este îndreptăţit să aibă o opinie ca orice cetăţean şi că nu i se pare normal să discute nici cu Accept, nici cu Astaloş, nici cu Cernea. El e Haşotti şi cu asta basta!
Dacă PNL-ul nu se autosesizează şi încearcă să-i explice domnului Haşotti că mai ales pentru că este parlamentar, ar trebui să fie mai reţinut în a-şi exprima opiniile personale, înseamnă că cineva de acolo a pierdut manualul de utilizare al partidului şi că se iau după ce au văzut pe la televizor.
Parlamentarul de la Realitatea părea extrem de mîndru că astfel de iniţiative nu au cum să aibă, nu succes, ci măcar un motiv de dialog în România, pentru că nu-i aşa, „nu suntem pe acelaşi plan de discuţii publice precum Occidentul”. Acum îmi pare rău că n-am reţinut numele distinsului parlamentar, pentru că în foarte puţine cuvinte ia făcut pe români şi implicit pe alegătorii domniei sale, tîmpiţi. Bine, nu tîmpiţi, dar oricum sălbatici în comparaţie cu Occidentul.
A, şi punctele bonus se duc la un alt zănatec de parlamentar care spunea că nu crede că românii vor să audă de astfel de iniţiative în Postul Paştelui. Sigur, românii vor să audă ce se mai întîmplă cu carele alegorice a lui Mazăre, prea grabnic rupător de picioare. Doar la români, după Postul Paştelui vine destrăbălarea de 1 Mai, nu?
Ca să închei în spiritul sărbătorilor religioase, Doamne, ce tîmpiţi mai sunt conducătorii noştri!

toate stenogramele preşedintelui

De acum încolo, mă aştept să văd publice şi stenogramele de la licitaţiile băieţilor deştepţi sau cele ale regilor asfaltului, în care aceştia propun administraţiei să repare străzile gratuit sau în schimbul  unor bilete la RHCP.

Avea dreptate Alin Teodorescu cînd spunea

Nu vă daţi seama de ce influenţă și de ce efect real au ziarele! E foarte mare, mult mai mare decît ce măsuraţi voi cu BRAT-ul! Ziarele sînt citate de facebook, pe twitter, din ziare fură site-urile, din ziare șterpelesc televiziunile, din ziare își fac conținut google și yahoo, articolele ziarelor sînt împrăștiate pe net, pe tablete, pe telefonul mobil și voi aţi lăsat privirea în jos!

Cătălin Tolontan - Testamentul lui Ovidiu. Adevăratul testament

din păcate, ziarele se achită din ce în ce mai jalnic de sarcina asta.

Iris

De ceva timp, şoferii de pe maxi-taxi au început să-şi diversifice undele radio, astfel încît am descoperit că sunt mai mulţi candidaţi la titlul de emisiunea tîmpită a zilei (după ce un deştept de la Radio 21 se minuna cît de frumos e să trăieşti la Baku).

Acum o săptămînă, la ProFM, se trăgea din toate părţile în Iris. Cum că le-a murit traducătorul şi că toată discografia lor se găseşte într-un album Whitesnake. N-am fost fan niciodată, dar mi se pare un pic indecent din partea radiourilor să se apuce să-şi dea jos statuile fără să-şi asume un pic din responsabilitate.

Ani la rîndul i-au ridicat în slăvi (cum au făcut şi cu Phoenix, care acum au ajuns la nivelul de invitaţi la emisiunile de doi bani pentru gospodine – dacă i-ar fi zis cineva asta lu Covaci acum treizeci de ani, cred că se lăsa de muzică şi se apuca de gătit – sau Cargo care fac ferestre sau ceva de genul ăsta, n-am înţeles foarte bine din ultimul lor clip, cel cu Qfort).

Este ceva dizgraţios în scena asta cu hai să dăm în Iris, acum că le-a trecut vremea. Şi mi-am adus aminte de scena asta din King Of Comedy

Scena de care vă vorbesc începe la minutul 1:30, cînd Jerry Lewis este acostat pe stradă de o doamnă în vîrstă, care-i cere un autograf şi îl roagă să vorbească la telefon cu nepotul ei, internat în spital. În 3 secunde, se trece de la cît de minunat eşti la sper să faci cancer.

Sper că cei de la Iris au văzut King Of Comedy.

Şova istoricul

Dan Sova a facut o mare gafa.

zice Ponta, care-l trimite la Washington să studieze la Memorialul Holocaustului (apropos, ce frustări au unii, majoritatea comentariilor pe le-am citit sunt antisemite!). N-ar fi mare brînză. Nu-i nici primu, nici ultimu bădăran politic care îşi dă cu presupusu despre neşte cestiuni care nu-l privesc.

Ups! Am greşit! Chiar îl privesc, pentru că dacă vă uitaţi pe cv-ul domnului Şova, acesta a urmat cursurile Facultăţii de Istorie din Bucureşti. În cazul ăsta, chiar nu mai e nevoie să mai facă vizite de lucru la Washington. Mai bine se duce şi se culcă pentru următorii cincizeci de ani.

Am revăzut clipul din emisiunea lui Gheorghe şi mă uit cu surprindere cît de sigur este pe el şi cum aruncă numele lui Teşu neglijent, de parcă un cor de aplaudaci trebuia să-l prindă din zbor şi să scoată un oftat de admiraţie, Mamă, ce cult în cap îi Şova! Ştie de nenea Teşu! Pfiu, mîine, poimîine poate ne-o zice şi de Gobineau ... Problema cu siguranţa şi certitudinile de nezdruncinat ale domnului Şova este că se uită nişte rinoceri la el şi zic, ia uite-l şi p'ăsta! Sigur ştie ce zice, altfel n-ar privi aşa încruntat/zeflemitor.
 



Emisiunea lui Gheorghe devine din ce în ce mai interesantă. La cît de analfabeţi sunt oamenii noştri politici, nici nu trebuie să-ţi baţi capul cu pregătirea emisiunii. Îi laşi să se desfăşoare, le gîdili puţin orgoliul şi le arunci din cînd în cînd nişte torpile în genul ăsta. Da ce zici ... cum ţi se pare ... Crezi că Arsenal merita victoria?şi spectacolul-i asigurat. Da tot nu înţeleg, cum mama mă-sii să zici că ai fost greşit înţeles, mai ales cînd ai pierdut şi nişte zile prin amfiteatrele Facultăţii de Istorie. Asta-i ca şi cum aş zice io că naţional-socialismul este o doctrină blîndă. Sau că Leo Strauss ar fi fost agent al Uniunii Sovietice. Neah, nu-s prea inspirat azi. Am găsit! În '89 a fost o revoluţie! Hai că n-a fost aşa greu.

Religia în şcoli

Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.

1 Timotei 2:12

I am going out on a limb cu asta dar nu reuşesc să-mi stăpînesc mirarea şi nu de ieri de azi, ci de vreo zece ani încoace. Este vorba despre curriculum pentru clasa pregătitoare, publicat ieri de Hotnews şi pe care l-am pescuit din tweeturile lui @jaunetom.

Ziceam ceva de zece ani şi mirările mele. Am terminat cu liceul în '96, prin urmare nu am experienţe directe cu orele de religie. Dar nu-mi dau seama unde logica a încetat să mai funcţioneze. Parcă religia şi statul divorţaseră acum cîteva sute de ani, nu? Cînd s-au reîntîlnit, de au reluat idila asta sinistră? Citiţi programa pentru religie şi cutremuraţi-vă în faţa prostiei umane ... copiii ar trebui să înveţe ce-i aia toleranţă cu ajutorul religiei

Identificarea unor elemente de diferentiere dintre oameni

Dacă te-ai apucat să foloseşti religia proprie pentru stabilirea diferenţelor dintre oameni, atunci îţi urez mult succes. Pentru că nu te văd bine. Este ridicol şi enunţul de la începutul documentului

Pentru a asigura un cadru coerent al predarii religiei în scoala, programa scolara propune un set de elemente comune pentru toate cultele din România ce au drept de predare a propriei religii în sistemul de învatamânt: lista competentelor generale si specifice, exemplele de activitati de învatare si partea generala a sugestiilor metodologice. Lista de continuturi va fi elaborata de catre fiecare cult, permitând orientarea catre teme relevante pentru fiecare dintre acestea.

Coerenţa şi predarea religiei în şcoală nu au ce căuta în aceeaşi propoziţie. Nu nimic coerent în a te apuca să îndoctrinezi nişte copii nevinovaţi cu tot felul de fabule doar pentru că sunt cîntate frumos de nişte oameni îmbrăcaţi în negru care stau tot timpul încruntaţi. Şi unde au văzut creatorii acestui document clase majoritare de musulmani, penticostali sau cavaleri Jedi? Pentru că numai atunci poţi să te apuci să predai diferenţiat. Sau tot un preot ortodox o să le explice despre frumuseţile religiei shinto?

Şi apropos de religia ortodoxă şi BOR. Ieri la Foc încrucişat a fost invitat un preot din Voievodina. Şi la un moment dat Ioana Lupea l-a întreba despre poziţia BOR-ului în cestiunea arzătoare a vlahilor. Eu zic ca răspunsul să fie introdus în programa de mai sus ca studiu de caz. Zice preotul, BOR a iniţiat un dialog cu Biserica ortodoxă sîrbă, dar n-a răspuns nimeni pînă acum (sic)! Cică trebuie să ne avem ca fraţii ...

Un ultim lucru pe care nu-l înţeleg este cum funcţionează consultarea asta publică? Trebuie să mergi la minister, discuţi cu femeia de serviciu? Pentru că dacă or să fie la fel de deschişi la dialog ca pînă acum, tare mi-e că rămîne aşa cum am stabilit. Mi-aş dori să existe părinţi care să se scandalizeze şi să-i dea în judecată şi pentru prostia asta, cum au făcut-o şi pentru clasa pregătitoare cei mediatizaţi de televiziuni în ultima vreme.

all wrong

O propunere pentru un posibil imn al României, care s-ar putea să fie chiar mai actual decît cine se trezeşte devreme, ajunge departe.

Vade retro satana!

subtitlul ar putea fi ce se naşte din Ion Iliescu ...

Nici nu mai ştiu ce s-ar putea adăuga la o asemenea enormitate. Prima dată cînd am citit titlul pe hotnews, am crezut că este vorba de o limbă străină, pe care nu o înţeleg bine, prind un cuvînt, două, dar imaginea de ansamblu îmi scapă.

La rândul ei, corupţia este încă unul din mijloacele prin care se justifică pentru publicul occidental şi românesc nenorocirile din ţări ca România. Pe fondul vidului instituţional şi/sau al unei clase autohtone capitalizate, corupţia este un fapt de viaţă care unge angrenajele economiei în tranziţie. Am din ce în ce mai acut sentimentul că Occidentul foloseşte astăzi corupţia la fel cum a folosit în anii ’90 MINERIADELE pentru a-şi justifica renunţarea la responsabilitatea pe care o are faţă de România. Şi atunci, ca şi acum, Occidentul era într-o zonă de dificultate economică, iar cel puţin pentru Occidentul european, Estul post-sovietic a venit ca o gură de oxigen.

Dacă aş ţine la voi şi la minţile voastre, v-aş conjura să nu citiţi articolul, să nu daţi clic, să nu vă nenorociţi ziua. Dar nu-mi pasă. Nu vă cunosc şi cel mai probabil nici n-o să vă cunosc vreodată, aşa că luaţi şi cutremuraţi-vă. Cel puţin reacţia mea a fost una rău fizic, cred că nu mi-a fost atît de multă greaţă de mult timp. Creierul îmi paralizase şi aveam nevoie să trec de cel puţin două ori prin fiecare paragraf, pentru a depăşi momentul de stupoare. Atît de mult tupeu n-am văzut decît la hoţii care se accidentează în momentul în care sparg o casă şi dau în judecată proprietarii pentru a plăti cheltuielile de spitalizare

Spune domnul Năstase că puterea are un acces mai bun la mass-media tradiţională? Say WHAAAT?! Da Realităţile, Antenele, armatele de postaci, paiaţele de la mitinguri şi din Piaţă ce sunt? Care mass-medie tradiţională?! I-aţi cumpărat pe toţi, aţi uitat, domnule Năstase? I-aţi cumpărat cu publicitate, cu cacealmale, i-aţi compromis, aţi şters cu ei mochetele din redacţii şi i-aţi lăsat să contemple spectrul foamei pe culoarele de la Casa Presei Libere (auzi, libere!).

Dumneavoastră vorbiţi despre fundamentalism ideologic?! N-am apucat încă ziua în care o să-l văd pe domnu Franks sau pe domnu Gittenstein chemînd minerii (ajungem şi acolo, n-aveţi grijă) sau intrînd cu bocancii cu ştanţă CCCP pe talpă, prin sălile de tribunal pe care acum le visaţi că urmează să vă poarte numele.

Iertaţi-mă, dar prefer să retrăiesc cinci vieţi austeritatea domnului Boc, decît să mai trăiesc un minut sufocat de Siberia introdusă de către părintele dumneavoastră spiritual, Ion Iliescu sau de sentimentul de neputinţă şi auto-distrugere pe care-l resimţeam secundă de secundă, între 2000 şi 2004. Asta nu e austeritate, este un desfrîu, pe lîngă osanalele deşănţate în care vă complăceaţi, mizeria spirituală şi materială pe care aţi patronat-o timp de cît? 10 ani? Aţi fost mai sadici şi mai inumani şi decît patronii de manufacturi din Anglia lui Marx. Dacă aţi fi continuat programul de anihilare început atunci, fiecare din blocurile din România ar fi trebuit să aibă acum plase anti-sinucidere la etajele inferioare, precum clădirile Foxconn.

Şi cu asta am ajuns şi la perla coroanei. Occidentul care a folosit mineriadele! Cît de rupt de realitate să fii, ca să vii în 2012 să explici că Occidentul are nevoie să se justifice atunci cînd ne cere să ne rezolvăm mizeria de la noi de acasă? Îmi aduceţi aminte de o profesoară de psihologie şcolară din facultate, care ne explica cum telefonia mobilă este un mod de control al maselor, iar internetul o modalitate de spălare a creierelor (m-am ridicat şi am întrebat-o dacă ştie că predă la ştiinţe politice). În anii nouăzeci, Occidentul era spuneţi dumneavoastră într-o zonă de dificultate economică? Nu, era în aceeaşi poziţie dificilă în care a fost şi Regina Angliei în momentul în care l-a luat în trăsură pe Nicolae Ceauşescu pentru că trebuia să legitimeze nişte impostori. Dificultate economică, ziceţi? Să le-o spuneţi sutelor de mii de români care au emigrat şi acum vă votează de nu vă mai vedeţi, din străinătate. Ar trebui să vă turnaţi în cap toată cenuşa Vezuviului pentru declaraţia asta. Deci, nu Ion Iliescu, nu guvernul Văcăroiu, nu guvernarea domniei voastre sunt vinovaţi pentru marasmul economic şi spiritual în care aţi cufundat ţara, ci Occidentul! Ceauşescu a pus-o la pămînt, domniile voastre i-aţi dat lovitura de graţie. Deci Occidentul a profitat de pe urma mineriadelor, nu guvernarea FSN/FDSN/PDSR. Baronii locali s-au născut pe malurile Senei. A crescut producţia BMW de pe urma incursiunilor minerilor în Piaţa Universităţii. Miron Cozma urma să candideze la Premiul Nobel, cînd aripile i-au fost frînte de agenturili străine. Nu v-aţi plictisit să găsiţi aceleaşi scuze ieftine, de fiecare dată? Tembelii din emisiunile lui Ernest sunt mai credibili decît voi, de fiecare dată cînd veniţi şi ne explicaţi cum Occidentul ne-a abandonat (după ce a profitat de noi şi de virginitatea noastră). Cum i-am îmbogăţit noi mereu pe occidentali şi nu pe voi, care vă lăfăiţi în palate de prost gust, cu averi pe care judeţe întregi nu le-ar fi strîns nici dacă ar fi muncit două vieţi! Mereu sunt de vină ceilalţi. Niciodată nu v-am auzit făcîndu-vă mea culpa, cerîndu-vă scuze măcar în mod simbolic, pentru blestemăţiile comise de către colegii dumneavoastră de partid. Niciodată! Bine că e Occidentul vinovat, că aici suntem cu toţii curaţi ca lacrima! Mă opresc aici, pentru că îmi înţepenesc degetele pe tastatură numai gîndindu-mă la ceea ce am citit pe blogul dumneavoastră. Sper să apuc o vreme mai bună, în care perioada în care aţi fost la guvernare să pară un coşmar urît, rupt dintr-un film prost (ceva în genul lui Sergiu, încercînd să facă un film de artă copiindu-l pe Uwe Boll)

Spre ruşinea mea, trebuie să mărturisesc că în ciuda preocupărilor zilnice, sunt una dintre cele mai apolitice persoane pe care o cunosc. Nu am fost în piaţă, nu am fost nicăieri. Refuz să cred că ceea ce vedem în România este politică. Ştiu că nu am dreptul, dar mi-aş dori din tot sufletul ca aceia dintre prietenii mei care au protestat cu atît aplomb zilele ăstea în Piaţă, să fie primii care să iasă în aceeiaşi Piaţă dacă USL-ul va cîştiga alegerile (lucru pe care nu-l cred încă posibil, dar dacă ţinem cont de calitatea ieşirilor din ultimul timp ale politicienilor PDL s-ar putea să devină încă o certitudine gri a vremurilor noastre), deci, după cum spuneam, să fie primii care să iasă în Piaţă în momentul în care tovarăşul Năstase va candida la un post public. Dacă pentru ei, guvernarea Boc - Băsescu a fost insuportabilă, atunci ideea că Năstase ar putea să mai facă parte dintr-un guvern ar trebui să aibă valoarea unui cataclism mondial, care şterge absolut orice urmă de bun-simţ din minţile oamenilor.

Politice

Ziua de azi ne-a adus la pachet două veşti. Ca în bancul ăla cu doctoru, una a fost bună, iar cealaltă proastă.
N-am să vă insult inteligenţa, prin urmare nici n-am să insist foarte tare asupra condamnării, cei drept cu recurs a domnului Năstase.
Dar aş vrea să vă aplecaţi pentru cîteva minute asupra următoarei ştiri. Guvernul Boc promite că dacă vor fi bani, atunci vor creşte şi salariile şi pensiile. Noroc că eram pe scaun, că altfel m-aş fi aşezat jos. După ce opoziţia a dus în ridicol scena politică cu gafele sancţionării preşedintelului (ce mai promiteau ei calendare şi altele - unde sunt acum marii jurişti ai partidului?), pseudo-demisiile din Parlament (probabil că în subconştientul lor aşa se văd, că pot să-şi dea demisia cînd vor ei) şi cîte şi mai cîte, televiziunile isterice au săpat dîre adînci în bunul simţ al audio-vizualului, Guvernul Boc, împreună cu Partidul Democrat Liberal (hai măi o dată cu re-brandingul ăla, că ne-am plictisit!) vor să nu fie mai prejos şi coboară discuţia şi mai jos. Un fel de BTL al politicii. Pentru că jocul ăsta periculos pe care-l ţopăie acum politicienii Puterii seamnă al naibii de mult cu limba pe care a pierit publicitatea. Răsfoiţi puţin calendarele Pirelli din anii trecuţi. Ok, am zis puţin, mai am nevoie de un minu din atenţia dumneavoastră, după care puteţi să le savuraţi în linişte. Acum cîţiva ani, publicitatea era un fel de lume paralelă, sclipitoare, care duhnea a Persil şi Ariel şi care dogorea o regală detaşare de lumea vulgară. O dată cu criza s-au dus şi banii şi tot calabalîcul pe toboganul anevoios al lipsei de bani şi a lipsei bunului gust. O dată ce mujicii de clienţi au simţit gustul sîngeului de creativ tînăr şi neprihănit, nu au pregetat să întindă coarda şi mai mult. Iar cel mai bun exemplu al capitulării principiilor unui Alexandrescu în faţa hidrei buticare este reclama Catena (între noi fie vorba, cine a făcut chestia aia merită biciuit ca în filmele cu piraţi - ălea bune, dă pe vremuri, cu Eroll Flynn şi nu cu căpitani suferinzi de ADHD care duhnesc a mojito) care violează pe rînd fiecare oraş al ţării. Ideea e că nu trebuie să le spui oamenilor direct ce îşi doresc. Un om politic lipsit de mister e ca Ion Iliescu. Incolor şi inodor ca Hidroelectrica şi învăţămîntul politic.
Politica-i precum sexul. Dacă o dai în pornografie, s-a dus dracului sentimentu. Iar sentimentul meu este că n-a mai rămas mult timp pînă cînd va deveni absolut onorabil să promiţi direct bani pentru voturi (prevăd o bursă a ştampilelor care va duce la o recesiune care ne va face să ne amintim cu duioşie de actuala criză - na, aşa la sfîrşit, ca să se enerveze Isărescu).
Deci, ce ziceaţi, doamna Sulfina? Că nu-i de ieri de azi? E din decembrie! Aha, asta-i ca proverbu ăla a lu domn Preşedinte. Iarna nu-i ca vara. Dacă avem bani, vă dăm, dacă nu, nu. Tare. Şi la Oscar e la fel, dacă filmu nu-i bun, e prost.

Vlădescu, ţap ispăşitor

Nu mi se pare corect ca după ce l-au lăsat să apară la televizor şi să fie mitraliat din toate părţile, acum ţapul ispăşitor să fie făcut profesorul Vlădescu. Cel puţin, aşa reiese din declaraţiile date de Boc şi Băsescu.
Responsabilitatea informării n-o poartă numai emiţătorul, mai trebuie să ciulească urechea şi receptoru ...

nabukov e mic copil

şi tot despre nişte bazarlîcuri … Că tot se-ntreba Orlando ce-i cu „pasiunea” asta pentru Roşia Montană.

Io zic că dacă dai aşa ceva

atunci n-ar trebui să te mire că

sau

Deci să fie clar, pe mine nu mă îngrijorează consecinţele, ci premisele problemei. Mă gîndesc ce-o fi fost în minţile telalilor care au copt reclama asta. La fel cum mă-ntreb cîtă minte or fi avut şi cei cu eugeniile de vînzare ... Anderson Cooper i-ar fi ars pe rug, pentru că asta sigur e de jailbait.

Nesimţire

Nesimţirea a devenit ultima haină la modă în spaţiul public. Pentru că trebuie să o ai în doze industriale, pentru a spune că la Ploieşti vinovaţi sunt ziariştii. Sigur, după ce ani de zile, patronii şi directorii de cluburi s-au bălăcărit ca la uşa cortului, antrenorii au permis jucătorilor să se transforme în personaje de circ, patronii i-au tratat pe jucători ca pe nişte mărfuri, împreună cu impresarii, faptul că un individ beat intră pe stadion (n-ai voie să intri cu tricolorul sau cu un fes pe cap, dar beat şi cu un box, nu-i nici o problemă) este strict vina jurnaliştilor.

Jurnaliştii nu au decît o singură vină, lipsa imaginaţiei. Pentru că le-a lipsit imaginaţia atunci cînd au populat emisiunile de la televizor cu tot felul de tipi grobieni, care în mod normal n-ar fi trebuit să fie băgaţi în seamă nici de ştirile de la ora cinci.

Însă după ultimile cascadorii ale patronilor de realităţi expirate, de ce ar trebui să ne mire declaraţia şefului federaţiei de fotbal? Care bineînţeles, nici nu ia în considerare demisia. De ce ar lua-o? Care om aflat într-o funcţie de conducere din România a luat vreodată în considerare ideea de a-şi asuma răspunderea pentru faptele sale? Răspunderea lui este în altă parte, în a se asigura că mecanismul de relaţii şi comisioane funcţionează ca uns. În România sunt demişi purtătorii de cuvânt, pentru că nimeni nu mai dă doi bani pe cuvinte.

“La meciul cu Dinamo, primarul Ploieștiului, Andrei Voloșevici făcea pe șeful de galerie din mijlocul suporterilor și acum se întreabă ce s-a întîmplat”

Cătălin Tolontan

cum să furi un milion, pardon 12

de unde scoteau sumele ăste?!

Confesiunile unui beţiv

sursă hartă

Iniţial, am fost tentat să-i zic ale unuui alcoolic, dar experienţa nu ţine loc de studii, aşa că mă rezum la titlul mult mai prietenos dă beţiv.

Am început să beau pe la 13-14 ani. Şi cînd zic c-am început să beau, mă refer la activitatea susţinută de a ridica paharu. Mi-aduc aminte cum atunci cînd eram mic (am fost crescut de bunici, la Constanţa), seara bunicu obişnuia să mai bea un pahar şi probabil că se simţea destul de singur (bunica nu bea, avea motivele ei) încît să vadă într-un ţînc de cinci ani, un partener de băutură. Pe scurt, mă invita să servesc şi eu olecuţă de vin (Murfatlar, doamne cît de greu îmi era să pronunţ cuvîntul ăsta, o sticlă dodoloaţă cu o corabie pe ea - n-am mai văzut după revoluţie produsu). Şi mai îmi aduc aminte cum recitam rictuos, eu n-am să bea în viaţa mea. La care, bunică-mea se repezea să-mi închidă gura, mă mamă, nu mai zi aşa, că de ce ţi-e frică, n-ai să scapi.

Din păcate, metoda ei de a mă feri de ţigări n-a funcţionat în cazul băuturii (n-a funcţionat nici în cazul ţigărilor, da asta-i altă poveste) şi într-adevăr, de ce ţi-e frică, de aia nu scapi!

Sincer, n-am băut niciodată de veselie sau de tristreţe, cum îi aud pe comeseni că s-ar cuveni să fac. De fiecare dată, am băut în căutarea unei discuţii interesante despre cărţi, muzică (ordinea-i ca să evit cacofonia, altfel, muzica-i pe primul loc, musai). Nu am amintiri neplăcute din perioada liceului, nu m-am bătut, nu m-am tăiat, n-am căzut în şanţ (mă rog, nu-mi aduc aminte). Bine, după aia s-a rupt filmu, da ăsta nu-i subiect de blog

.

De ceva vreme însă, parcă am impresia că totuşi ceva nu-i tocmai kosher în a descoperi că te obişnuieşti mai bine cu mahmureala dacă mai frigi una mică, dimineaţa, sau că dacă vomiţi, poţi să bei şi mai mult, sau că dacă consumi în cantităţi decente (unde decenţa se măsoară în funcţie de cît ai băut ultima dată şi nu ai intrat în comă după) alcoolul e chiar medicament. Apropo de articolu cu drogurile şi copiii, poate o să am copii, sper să-i ajut să bea într-un mod mai responsabil decît am făcut-o eu.

Ideea e că vroiam să vă fac mică introducere pentru filmuleţele ăstea două (a ieşit mai lungă, scuze :), da ştiţi cum e cînd te-ntinzi la un pahar*) pentru promovarea celor două centre Aliat, recent deschise la Bucureşti (uitasem să pun un DISCLAIMER, un prieten bun lucrează la centrul din Bucureşti) şi la Tîrgovişte. N-am să vă invit să le faceţi o vizită, pentru că vă doresc să n-aveţi probleme, dar dacă se-ntîmplă să ştiţi pe cineva aflat la ananghie, aruncaţi o vorbă (pe mine consideraţi-mă deja avertizat).

________

*or fi multe lucruri pe care poţi să le faci beat, dar nu recomand scrisu pe blog. Acest post a fost scris după o mahmureală sănătoasă.

gîlceava ambidextră

Dacă-mi spunea cineva acum zece, cincisprezece ani, că o să citesc în 2011 despre sfada dintre G.M. Tamas, Horaţiu Pepine, Dragoş Paul Aligică şi Vladimir Tismăneanu*, aş fi zis fie că a înnebunit, fie că e plătit de agenturili străine.

Telenovela care se desfăşoară în paginile virtuale ale lui Critic Atac şi Contributors, alături de În linie dreaptă, mi-aduce aminte de episodul halucinant de la începutul anilor 2000, cînd George Voicu l-a acuzat pe Gabriel Liiceanu de antisemitism.

Cine e cît de cît interesat de fenomen, cred că ştie toată povestea, cine nu, îmi pare rău că a pierdut timpul, îi recomand acest filmuleţ, este mult mai distractiv şi plin de suspans decît restul postului. Pe scurt, tl;dr.

Tot ce lipseşte din această poveste este mobilul crimei. După zece ani absolut rocamboleşti, în care am trecut la mustaţă de un preşedinte internabil, am făcut referendumuri pentru suspendarea altui preşedinte (dacă staţi să vă gîndiţi, românii au ce au cu preşedinţii, şi mai puţin cu cei din ierarhiile inferioare), am numărat pe rînd termopanele, ouălele şi tupeul unui prim-ministru, l-am acoperit de ridicol pe un altul, am urmărit televiziuni de ştiri care bat în sentimentalism acasă teve şi sunt mai lacrimogene decît grenadele jandarmilor, am aflat care era cu adevărat problema!

N-are stînga, ce-are dreapta! Cu reciproca la fel de valabilă.

Dreapta intelectuala romaneasca are substanta, alonja si greutate. Atat in generatiile mai vechi cat si in noile generatii. Nu exista nimic comparabil la ora actuala pe stanga.

Dragoş Paul Aligică, în Contributors

Eu nu pot decît să mă întreb precum Brînduşa Armanca. Cui prodest?

Pentru că eu unul, nu mai înţeleg nimic. Şi din păcate, faptul că am citit cărţile actorilor implicaţi în discuţie mai mult mă-ncurcă, decît mă descurcă. Despre ce vorbim noi acilea?

Din cîte îmi dau seama, una din sursele diferenţelor de opinie de acum ar fi Raportul Tismăneanu. Care se pare, suferă de toate păcatele posibile. A venit prea tîrziu, culpabilizează în bloc, este aşa şi pe dincolo. Nu e bine că am condamnat comunismul. Mda, parcă-şi închipuie cineva că au existat nişte procese interioare de curăţire. Cine era comunist înainte, este şi acum. Dovadă domnu Iliescu. Şi uitasem cum este să fii politruc în anul 2011. Îi mulţumesc şi pe această cale.

sursa: Adevărul

Bine că nici de cealaltă parte nu-mi este ruşine. Deci, stînga a murit, trăiască dreapta! Care dreaptă? O dreaptă care se afirmă după una dintre cele mai mari crize financiare, în care s-au cam înnecat toate corăbiile financiare ale oamenilor de rînd.

O criză pornită de la bănci şi de la instituţii de stat şi care acum este plătită din banii oamenilor obişnuiţi, spre profitul aceloraşi bănci şi oameni din instituţiile de stat. Pentru cine e neîncrezător, poate să lectureze articolele lui Matt Taibbi, din Rolling Stone. Scuze, dar dacă aud pe cineva vorbind despre un stat minimal, aş vrea întîi ca statul ăsta de acum, aşa maximal cum este, să cureţe mizeria pe care a făcut-o. După aia mai vorbim. Dar nu mi se pare normal ca după ce ţi-ai dat foc la casă, să mai torni şi benzină pe foc.

Măcar dacă ar fi o discuţie legată de conceptele dreptei sau ale stîngii. Dar după ce am lecturat raportul, cartea, articolele din presă, senzaţia mea este de lehamite. Nu se discută despre idei, se porneşte mai degrabă de la o idee fixă, după care, în mai puţin de 2 paragrafe (în medie), se trece la un atac ad hominem. Ceea ce nu-i frumos. Şi nu cred că-i motiv de mîndrie cineva, de la stînga sau de la dreapta..

În nemernicia mea am să-i dau dreptate lui Arhi. După umila mea părere, nici unul din actorii acestei discuţii nu iese onorabil. Şi îmi aduc aminte de ce spunea Ian McEwan.

All this hand-wringing came to an end last weekend with a simple handshake. Spotting Naipaul in the green room at the Hay festival, Theroux turned to McEwan and asked what he should do. "Life is short," McEwan replied. "You should say hello." And with that, handbags were holstered.

Bibliografie absolut facultativă

• Horaţiu Pepine, Cînd spiritul de grup întunecă judecata, Contributors
• Horaţiu Pepine, Despre sărăcie, Deutsche Welle
• Dragoş Paul Aligică, Despre dreapta intelectuală românească, Contributors
• Vladimir Tismăneanu, Politica doctrinei, Contributors
• Raportul Tismăneanu
• Vasile Ernu, Cînd la dreapta se sună încolonarea, se caută duşmanii, Critic Atac

* de cînd am citit articolul lui Tismăneanu despre anti-umanismul anti-americanismului, am presimţit că or să iasă scîntei.

nu uitaţi să donaţi 2 EURO pentru Asociaţia Inima Copiilor prin SMS la 890. Numărul va fi valabil pînă la sfîrşitul lunii iunie.