Nesimţirea a devenit ultima haină la modă în spaţiul public. Pentru că trebuie să o ai în doze industriale, pentru a spune că la Ploieşti vinovaţi sunt ziariştii. Sigur, după ce ani de zile, patronii şi directorii de cluburi s-au bălăcărit ca la uşa cortului, antrenorii au permis jucătorilor să se transforme în personaje de circ, patronii i-au tratat pe jucători ca pe nişte mărfuri, împreună cu impresarii, faptul că un individ beat intră pe stadion (n-ai voie să intri cu tricolorul sau cu un fes pe cap, dar beat şi cu un box, nu-i nici o problemă) este strict vina jurnaliştilor.
Jurnaliştii nu au decît o singură vină, lipsa imaginaţiei. Pentru că le-a lipsit imaginaţia atunci cînd au populat emisiunile de la televizor cu tot felul de tipi grobieni, care în mod normal n-ar fi trebuit să fie băgaţi în seamă nici de ştirile de la ora cinci.
Însă după ultimile cascadorii ale patronilor de realităţi expirate, de ce ar trebui să ne mire declaraţia şefului federaţiei de fotbal? Care bineînţeles, nici nu ia în considerare demisia. De ce ar lua-o? Care om aflat într-o funcţie de conducere din România a luat vreodată în considerare ideea de a-şi asuma răspunderea pentru faptele sale? Răspunderea lui este în altă parte, în a se asigura că mecanismul de relaţii şi comisioane funcţionează ca uns. În România sunt demişi purtătorii de cuvânt, pentru că nimeni nu mai dă doi bani pe cuvinte.
“La meciul cu Dinamo, primarul Ploieștiului, Andrei Voloșevici făcea pe șeful de galerie din mijlocul suporterilor și acum se întreabă ce s-a întîmplat”