sursă hartă
Iniţial, am fost tentat să-i zic ale unuui alcoolic, dar experienţa nu ţine loc de studii, aşa că mă rezum la titlul mult mai prietenos dă beţiv.
Am început să beau pe la 13-14 ani. Şi cînd zic c-am început să beau, mă refer la activitatea susţinută de a ridica paharu. Mi-aduc aminte cum atunci cînd eram mic (am fost crescut de bunici, la Constanţa), seara bunicu obişnuia să mai bea un pahar şi probabil că se simţea destul de singur (bunica nu bea, avea motivele ei) încît să vadă într-un ţînc de cinci ani, un partener de băutură. Pe scurt, mă invita să servesc şi eu olecuţă de vin (Murfatlar, doamne cît de greu îmi era să pronunţ cuvîntul ăsta, o sticlă dodoloaţă cu o corabie pe ea - n-am mai văzut după revoluţie produsu). Şi mai îmi aduc aminte cum recitam rictuos, eu n-am să bea în viaţa mea. La care, bunică-mea se repezea să-mi închidă gura, mă mamă, nu mai zi aşa, că de ce ţi-e frică, n-ai să scapi.
Din păcate, metoda ei de a mă feri de ţigări n-a funcţionat în cazul băuturii (n-a funcţionat nici în cazul ţigărilor, da asta-i altă poveste) şi într-adevăr, de ce ţi-e frică, de aia nu scapi!
Sincer, n-am băut niciodată de veselie sau de tristreţe, cum îi aud pe comeseni că s-ar cuveni să fac. De fiecare dată, am băut în căutarea unei discuţii interesante despre cărţi, muzică (ordinea-i ca să evit cacofonia, altfel, muzica-i pe primul loc, musai). Nu am amintiri neplăcute din perioada liceului, nu m-am bătut, nu m-am tăiat, n-am căzut în şanţ (mă rog, nu-mi aduc aminte). Bine, după aia s-a rupt filmu, da ăsta nu-i subiect de blog
.
De ceva vreme însă, parcă am impresia că totuşi ceva nu-i tocmai kosher în a descoperi că te obişnuieşti mai bine cu mahmureala dacă mai frigi una mică, dimineaţa, sau că dacă vomiţi, poţi să bei şi mai mult, sau că dacă consumi în cantităţi decente (unde decenţa se măsoară în funcţie de cît ai băut ultima dată şi nu ai intrat în comă după) alcoolul e chiar medicament. Apropo de articolu cu drogurile şi copiii, poate o să am copii, sper să-i ajut să bea într-un mod mai responsabil decît am făcut-o eu.
Ideea e că vroiam să vă fac mică introducere pentru filmuleţele ăstea două (a ieşit mai lungă, scuze :), da ştiţi cum e cînd te-ntinzi la un pahar*) pentru promovarea celor două centre Aliat, recent deschise la Bucureşti (uitasem să pun un DISCLAIMER, un prieten bun lucrează la centrul din Bucureşti) şi la Tîrgovişte. N-am să vă invit să le faceţi o vizită, pentru că vă doresc să n-aveţi probleme, dar dacă se-ntîmplă să ştiţi pe cineva aflat la ananghie, aruncaţi o vorbă (pe mine consideraţi-mă deja avertizat).
________
*or fi multe lucruri pe care poţi să le faci beat, dar nu recomand scrisu pe blog. Acest post a fost scris după o mahmureală sănătoasă.