După ce am citit articolele Simonei Tache, threadurile pe /r/Romania şi pe Diacritica, eu unul am rămas cu aceeaşi uimire ca la început. Cît de masochist trebuie să fii, ca să permiţi unei persoane să-ţi vorbească în felul în care Blându vorbeşte? Dacă erau în trafic, la intersecţie, probabil că-i rupeau capul.
Nu mă interesează dimensiunea socială a scandalului. Sunt un rebut al sistemului educaţional românesc, n-am reuşit să trec nici unul din examenele pe care acesta le propovăduieşte. N-am căderea şi nici răbdarea să analizez cît de departe merge putreziciunea în sistem. Am o veste însă, pentru actualii sau viitorii părinţi, atîta timp cît cei care reprezintă sistemul educaţional românesc găsesc situaţia trăibilă (în afară de declaraţiile sforăitoare ale oficialilor - v-o mai aduceţi aminte pe doamna Vergu?), nimic nu se va întîmpla. Cui nu-i convine, să se ducă la privat.
Dar am o problemă estetică, cu felul în care se adresa doamna, că altfel nu pot să-i zic. De fapt, războiul meu e cu auditoriul. Trebuie să fii fie foarte tîmpit, fie în stare catatonică, ca să nu-ţi pese cînd cineva te insultă. Ce fel de logică e aia, îi permit să mă jignească, de dragul copilului. Ce drag, ce copil? Cînd ţi-a zis odrasla că trebuie să te duci şi să iei palme peste ochi în numele ei? Ce manual de creştere a copiilor v-au dat la ieşirea din maternitate?
Dacă asculţi de cîteva ori înregistrările, începi să crezi discursul doamnei Blându, pînă la urmă, nu vezi decît nişte oi în înregistrare ...