Politice

Ziua de azi ne-a adus la pachet două veşti. Ca în bancul ăla cu doctoru, una a fost bună, iar cealaltă proastă.
N-am să vă insult inteligenţa, prin urmare nici n-am să insist foarte tare asupra condamnării, cei drept cu recurs a domnului Năstase.
Dar aş vrea să vă aplecaţi pentru cîteva minute asupra următoarei ştiri. Guvernul Boc promite că dacă vor fi bani, atunci vor creşte şi salariile şi pensiile. Noroc că eram pe scaun, că altfel m-aş fi aşezat jos. După ce opoziţia a dus în ridicol scena politică cu gafele sancţionării preşedintelului (ce mai promiteau ei calendare şi altele - unde sunt acum marii jurişti ai partidului?), pseudo-demisiile din Parlament (probabil că în subconştientul lor aşa se văd, că pot să-şi dea demisia cînd vor ei) şi cîte şi mai cîte, televiziunile isterice au săpat dîre adînci în bunul simţ al audio-vizualului, Guvernul Boc, împreună cu Partidul Democrat Liberal (hai măi o dată cu re-brandingul ăla, că ne-am plictisit!) vor să nu fie mai prejos şi coboară discuţia şi mai jos. Un fel de BTL al politicii. Pentru că jocul ăsta periculos pe care-l ţopăie acum politicienii Puterii seamnă al naibii de mult cu limba pe care a pierit publicitatea. Răsfoiţi puţin calendarele Pirelli din anii trecuţi. Ok, am zis puţin, mai am nevoie de un minu din atenţia dumneavoastră, după care puteţi să le savuraţi în linişte. Acum cîţiva ani, publicitatea era un fel de lume paralelă, sclipitoare, care duhnea a Persil şi Ariel şi care dogorea o regală detaşare de lumea vulgară. O dată cu criza s-au dus şi banii şi tot calabalîcul pe toboganul anevoios al lipsei de bani şi a lipsei bunului gust. O dată ce mujicii de clienţi au simţit gustul sîngeului de creativ tînăr şi neprihănit, nu au pregetat să întindă coarda şi mai mult. Iar cel mai bun exemplu al capitulării principiilor unui Alexandrescu în faţa hidrei buticare este reclama Catena (între noi fie vorba, cine a făcut chestia aia merită biciuit ca în filmele cu piraţi - ălea bune, dă pe vremuri, cu Eroll Flynn şi nu cu căpitani suferinzi de ADHD care duhnesc a mojito) care violează pe rînd fiecare oraş al ţării. Ideea e că nu trebuie să le spui oamenilor direct ce îşi doresc. Un om politic lipsit de mister e ca Ion Iliescu. Incolor şi inodor ca Hidroelectrica şi învăţămîntul politic.
Politica-i precum sexul. Dacă o dai în pornografie, s-a dus dracului sentimentu. Iar sentimentul meu este că n-a mai rămas mult timp pînă cînd va deveni absolut onorabil să promiţi direct bani pentru voturi (prevăd o bursă a ştampilelor care va duce la o recesiune care ne va face să ne amintim cu duioşie de actuala criză - na, aşa la sfîrşit, ca să se enerveze Isărescu).
Deci, ce ziceaţi, doamna Sulfina? Că nu-i de ieri de azi? E din decembrie! Aha, asta-i ca proverbu ăla a lu domn Preşedinte. Iarna nu-i ca vara. Dacă avem bani, vă dăm, dacă nu, nu. Tare. Şi la Oscar e la fel, dacă filmu nu-i bun, e prost.