Scandalul din jurul lui Puiu Haşotti nu face decît să ridice cortina. Românii cred că homosexualii sunt bolnavi. Bineînţeles, nu toţi românii, dar îndeajuns de mulţi încît să voteze un primar care rupe picioarele, sau să aleagă un senator care nu reuşeşte să facă disticţia dintre declaraţii politice şi prostie în stare pură.
Nu ştiu de ce se ambiţionează televiziunile să-l prezinte pe bietul Cernea ca fiind sursa scandalului, atîta timp cît el a propus doar iniţiative legislative, pe cînd ceilalţi au propus fie snopirea în bătaie, fie darea a fară din partid, fie retragerea sprijinului politic, orice, numai dialog nu.
La Realitatea, a apărut un parlamentar, am impresia senator, care nu numai că părea picat din lună, dar înşira nişte enormităţi cu o candoare care ar fi părut înduioşătoare, dacă nu aş fi ştiut că şi eu mă număr printre idioţii care-l plătesc pe respectivul pentru luxul de a înşira prostii fără a fi pus la respect.
Refuzul domnului Haşotti de a explica declaraţiile sale cel puţin ciudate este semnul unei boli mai vechi a politicianului român, boală ajunsă la apogeu în perioada premierului Năstase, cînd orice politician se credea mai presus de restul dobitoacelor.
Hai să rezumăm ce s-a întîmplat. Haşotti îi face pe homosexuali bolnavi, după care declară că nu trebuie să dea nici o altă explicaţie, justificînd că este îndreptăţit să aibă o opinie ca orice cetăţean şi că nu i se pare normal să discute nici cu Accept, nici cu Astaloş, nici cu Cernea. El e Haşotti şi cu asta basta!
Dacă PNL-ul nu se autosesizează şi încearcă să-i explice domnului Haşotti că mai ales pentru că este parlamentar, ar trebui să fie mai reţinut în a-şi exprima opiniile personale, înseamnă că cineva de acolo a pierdut manualul de utilizare al partidului şi că se iau după ce au văzut pe la televizor.
Parlamentarul de la Realitatea părea extrem de mîndru că astfel de iniţiative nu au cum să aibă, nu succes, ci măcar un motiv de dialog în România, pentru că nu-i aşa, „nu suntem pe acelaşi plan de discuţii publice precum Occidentul”. Acum îmi pare rău că n-am reţinut numele distinsului parlamentar, pentru că în foarte puţine cuvinte ia făcut pe români şi implicit pe alegătorii domniei sale, tîmpiţi. Bine, nu tîmpiţi, dar oricum sălbatici în comparaţie cu Occidentul.
A, şi punctele bonus se duc la un alt zănatec de parlamentar care spunea că nu crede că românii vor să audă de astfel de iniţiative în Postul Paştelui. Sigur, românii vor să audă ce se mai întîmplă cu carele alegorice a lui Mazăre, prea grabnic rupător de picioare. Doar la români, după Postul Paştelui vine destrăbălarea de 1 Mai, nu?
Ca să închei în spiritul sărbătorilor religioase, Doamne, ce tîmpiţi mai sunt conducătorii noştri!