21 iunie 2013

Confesiunile unui om care bea

De băut alcool, beau de la 12 ani. Niciodată nu mi-am pus problema că ar fi ceva în neregulă cum mine. Mi-aduc aminte de un episod din Beverly Hills, în care Dylan trebuia să aibă probleme cu alcoolul, drept urmare a băut un six-pack odată. M-am uitat la frate-miu şi ne-am zis, americanii-s copilăroşi rău. Tom, americanul care ne preda ceva, nu se ştie foarte clar ce, ne povestea că n-a băut pînă la 21 de ani (noi aveam 14 pe vremea aia) şi cum s-a îmbătat dintr-o bere, prima dată. Tim, celălalt american, s-a îmbătat o dată de Crăciun, cu patru ceasuri înaintea noastră şi s-a dus să se culce (aveam 16 ani atunci).

Niciodată n-am avut probleme, cît am fost minor, să-mi procur alcool. Mergeam cel puţin o dată pe săptămînă în baruri şi nu m-a dat nimeni afară pe motiv că eram mic (eventual pentru că nu mai aveam bani). Nu m-am bătut niciodată, am petrecut nenumărate nopţi pe care nu mi le aduc aminte (de fapt, cam întreaga perioadă a liceului este cam înceţoşată), înţelegeţi ideea, nu prea am tras multe ponoase de pe urma alcoolului. Ba dimpotrivă, majoritatea lucrurilor sau oamenilor interesanţi, i-am cunoscut sau le-am auzit la un pahar. De alcool, fireşte.

După care am ajuns barman. În momentul ăla, le-am înţeles pe doamnele care fac merdenele. Ele nu mănîncă niciodată merdenele. După ce vezi timp de 14 ore efectele comice şi mai puţin comice ale băuturii, parcă o laşi mai moale. Însă, după ce am plecat din bar, am început să beau din nou. Ţara asta este foarte greu de suportat cu capul limpede. Iar oamenii îţi fac o impresie destul de proastă cînd eşti treaz. Cînd bei o raşpincă, parcă devin mai amuzanţi. Sau măcar tu eşti amuzant.

Anul trecut am cîştigat o pălărie de la Guiness şi mi-o pun în cap de fiecare dată cînd o iau pe arătură. Aşa le e mai uşor celor din jur să ştie ce să aştepte de la mine. N-a dat greş pînă acum. Probabil că principala mea problemă pînă acum a fost să mă organizez şi să prioritizez.

Mi-am adus aminte de toate poveştile ăstea, după ce am citit postul lui Vlad despre campania Aliat şi testul offline şi online. Mi-a ieşit 18 şi sincer, nu-mi dau seama dacă este neapărat un lucru rău sau bun. De fapt, cred că nu înseamnă nimic. Ei spun că de la un moment dat încolo, ai o problemă. Eu cred că dacă e să sapi puţin mai adînc, nu alcoolul este cauza principală pentru toate blestemăţiile pe care le fac oamenii. E adevărat că ajută, dar sincer, nu mă simt deloc protejat de faptul că un tip care ar fi în stare să se suie beat la volan, n-o face la un moment dat, pentru că a citit un pliant. Va face altceva, ca să compenseze.

Omu' cînd e tîmpit, are un stil, de se face luntre şi punte ca să-ţi demonstreze asta.

Nu spun că iniţiativa ALIAT nu este de lăudat, dinpotrivă, este binevenită. Faceţi testul, vorbiţi cu oamenii din jurul vostru despre alcool şi efectele lui, beţi mai puţin, dacă vedeţi că vă face rău. Nu ascultaţi manele (ok, nu prea are legătură cu subiectul, dar pe termen lung, vă va prinde bine). Dar dacă mergeţi într-un oraş mic, fost industrial, cum este cel din are vin eu, o să vedeţi că băutura este ultima problemă pe care o au oamenii.

Addendum
Acum m-am mutat la ţară, nu prea-i cunosc pe oamenii care beau pe aici, dar după ce am băut de cîteva ori cu ei, ceva îmi spune că o să mă integrez de minune. Deci, pînă la urmă, mi-a folosit şi mie la ceva, băutura asta ...
Noroc!