da, ştiu, nu e una din cele mai bune versiuni … aveţi puţintică răbdare stimabililor, cam până la minutul 2:40 … pentru cine vrea să vadă cum se cântă rock, nu bălării. Chiar dacă sunetul chitării lui Moore prevesteşte albumele m-au făcut să am alergie la el, pentru finalul piesei, parcă îmi vine să mă apuc din nou de ascultat Gary Moore. Şi unde mai puneţi că aveţi o mie de magazine într-unul singur, Thin Lizzy cu Moore, Powell şi Airey.