dacă are nevoie cineva de un router D-Link DI-524, precum cel de mai jos,
preţul este de 110 100 de RON. Dacă doriţi alte detalii, vorbim pe mail (adresa este sus, la contact). În scurt timp, o să vă povestesc şi cum am ajuns în posesia lui, dar mai întâi trebuie să beau o bere.
detalii tehnice aici
NU SE MAI VINDE
Dar dacă tot m-am dat în stambă, hai să vă povestesc şi cum am ajuns în posesia lui.
Totul a început o dată cu săpatul canalizării. Un vecin se plângea că nu poate să îşi conecteze un alt calculator la internetul de la Romtelecom. Cică s-ar fi dus la unul dintre centrele Romtelecom, unde i s-ar fi recomandat să îşi cumpere un router, orice fel de router. Singura problemă e că pentru vecinul meu, între un router şi efectul Dunning Kruger nu este nici o diferenţă. Pentru că nu ştie nici ce e una, nici ce e alta. Bon.
Cum stăteam eu aşa, rezemat de cazma (căreia din motive care încă imi scapă, încă îi mai zic sapă) şi mă mânca undeva, zic, ei, nu-i problemă. Lăsaţi că vă cumpăr eu unul, şi vi-l şi montez săptămâna viitoare.
Zis şi făcut. L-am comandat la PC Fun, a venit a doua zi, acum să merg să i-l montez omului. Ajung acasă la vecin. Copii erau deja surescitaţi de ideea că vor putea juca CS simultan ... mă rog, generaţia tânără. Caut modemul de la Romtelecom, găsesc firul de telefon şi o iau pe urma lui, precum Hansel. De unde să ştie ignorantul de mine că la capătul lui, mă aştepta o surpriză. Aia proastă. Conexiunea pentru internet se făcea prin intermediul USB-ului.
Măi să fie, la multe m-aş fi aşteptat, dar nu mi-aş fi imaginat că cineva şi-ar dori o conexiune prin USB (care apropo, cică, în cuvintele celor de la Romtelecom, nici o şansă să funcţioneze pe Vista, prietenul meu având şi un laptop). Omul îşi făcuse un abonament la insistenţele copiilor, însă, pentru că l-a făcut în 2008, când efectele crizei deveneau mai mult decât peremptorii şi în România, a ales cea mai ieftină soluţie de capitulare în faţa odraslelor. Prin urmare, aşa a intrat în scenă USB-ul
Ei, nu e nici o problemă, zic eu. Sunăm şi o să vi-l schimbe. Caut numărul de la Relaţii Clienţi pentru Romtelecom pe site-ul lor, neam! Era el, dar undeva ascuns, prin spate, în magazie. Ok. Sunăm, şi sunăm, şi sunăm ... cinci minute. Noroc de ospitalitatea gazdelor, care dăduseră şi o cafea, mâncare, aveam cu ce să îmi ocup timpul liber. Liber de Romtelecom.
Într-un final, răspunde o doamnă, îi explic ce şi cum, nu înţelege din prima, rup explicaţia pe bucăţi, acum pare să înţeleagă. Da, asta nu e treaba mea, zice, vă dau legătura cu cei de la Tehnic. Vă rog! Mai stau încă vreo patru minute, răspunde tot o doamnă. În regulă, dau să zic ceva, staţi puţin, ce fel de contract, iarăşi datele de contact, titular, nr. de telefon ... păi nu e tehnicul? Neah, dar dacă aveţi nevoie, vă fac legătura. Într-un final, dau peste cineva mai răbdător. Ascultă, ascultă, până într-un final când îmi spune ... ştiţi, modemul are Ethernet. Nu are, răspund eu. Ba da. Ba nu. Ba da. Părea atât de convinsă, încât mă mai duc o dată să verific. De data asta mă întorc şi cu codul modemului, ia verificaţi, zic eu, nu e un SpeedTouch 330? Ba da, oftează vocea ... hait, îmi zic eu, am înregistrat o victorie, sunt pe drumul cel bun. Vreau o mufă Ethernet. Pe'ce? Să conectez mai multe calculatoare. Păi nu se poate! Nu merge decât unul, că şi soţul meu, care lucrează la un cabinet de avocatură …. şi dăi, şi luptă
Stau şi aştept să termine cu avocaţii şi îi zic din nou. Cum pot să fac rost de un modem cu o mufă de Ethernet, restul lăsaţi în seama mea. Aş, de unde. Dacă vreţi, faceţi o sesizare. Vreau. Cât poate să durez?, nu ştiu ... până la treizeci de zile.
Ei, mă gândesc eu. Nu e o problemă. A încurcat cineva borcanele, ăăă modemurile, se rezolvă. O să vină cineva şi o să schimbe modemul, cu unul mai performant.
A doua zi, la birou, sună telefonul. De la Romtelecom. Nu e nici o greşeală, ăla e modemul şi pot să mor cu el de gât până expiră contractul. Dar, zic eu, nu putem upgrada contractul, şi astfel capătă şi prietenul meu un modem mai bun? Nu. Altfel e pe bani. Cât? 29 de euro cel mai ieftin. Ce? Modem cu Ethernet. Nu router. Nu se poate, mă gândesc eu. Îl sun pe prieten şi îi spun că merg eu la un magazin Romtelecom, vorbesc cu cineva de acolo şi trebuie să se poată rezolva într-un fel. Mi se părea ilogic să ţii pe cineva legat de un contract dezavantajos de ambele părţi.
Greşeală fatală. La Romtelecom, am aşteptat aproape o jumătate de oră până să vină o a doua persoană care se ocupa de clienţi. Asta pe la ora patru, cinci. Toată lumea îşi luase brusc liber. Explic ce naiba caut eu pe acolo, cum prietenul meu nu este versat în ale tehnologiei, dar vrea să plătească. Însă nu un modem nou, şi aceeaşi conexiune, ci un abonament mai bun. Router avea, ce îi lipsea era o mufă Ethernet. Fata zâmbeşte înţelegător şi spune Nu se poate face nimic! Trebuie să cumpăraţi un modem de la noi. Păi da, că n-aţi ştiut, trebuia un router dsl? Wtf! (nu mă înţelegeţi greşit, nu mă consider nici pe departe un as în ale hw-ului sau sw.ului, dar totuşi) îi explic faptul că cei de la Romtelecom, colegii ei, i-au spus prietenului că poate să îşi ia de oriunde un router, orice fel ... Păi nu, că doar de la noi. Şi musai DSL. Avea ce avea cu acronimul ăsta. Ok, şi ce fel de routere aveţi? Unul la 39 şi unul la 99 de euro, fără TVA. Mă rog, îmi zice în lei, vreo 150 de RON. Eu mă mir, un router la 150? Păi ăsta pe care l-am luat e mai ieftin, tot nu îmi convine. Da, zice ea, da ce ştie să facă? Nu ştiu, nu prea multe, dar are WPA şi una, şi alta ... aaa, e wireless. Păi ce, al dumneavoastră nu? Nu. Ghinion. Da, asta e problema, că uitaţi, văru’ meu mi-a instalat şi el un router, MSI, e el, şi se apucă să îmi deseneze, dar vedeţi, el are o mufă, routerul, nu vărul, de telefon. Păi bine, dar până la urmă treaba este că dumneavoastră cereţi 150 de RON pe o simplă mufă de Ethernet!!! Da, recunoaşte ea senină. De la un abonat al dumneavoastra (nu contează abonamentul, reducerile, după părerea mea, un abonat este un abonat, nu ar trebui să se facă diferenţe, cel puţin nu la nivelul ăsta).
Am lucrat la un moment dat într-o firmă care se ocupa printre altele şi cu pregătirea departamentelor de relaţii cu clienţii şi măcar lucrul acesta îl ştiu şi eu, nu îi spui celui care vine la tine cu o problemă, nu se poate rezolva. Pentru că în cazul ăsta, chiar postul pe care îl ocupi devine superfluu. Îţi contrazici condiţia de existenţă. Este adevărat că majoritatea oamenilor nu se descurcă prin toate denumirile tehnice, dar doar pentru că cineva vine cu o problemă, asta nu înseamnă că trebuie să îl tratezi ca pe un copil mic. Fii clar şi cel mai important, asigură-te că cel din faţa ta a înţeles ce ai vrut să transmiţi. Dar bine, pentru asta ar trebui să îţi pese de el în primă instanţă.