unul dintre cele mai nefaste efecte ale omniprezentei crize, pare-se a fi uşurinţa cu care oamenii vorbesc despre lucruri la care nu i-ar fi dus mintea acum câţiva ani.
Miliardele au ajuns un fleac, vorbim la masă despre PIB-uri ca despre Lays, mâncăm macroeconomie pe pâine.
Singura lecţie pe care oamenii obişnuiţi, ca mine şi ca alţii, ar trebui să o înveţe este că lăcomia nu duce la nimic bun. Punct.
Pentru restul, dacă vrem să înţelegem ceva, ar trebui să citim un pic mai mult şi să depunem un pic mai mult efort intelectual. Adică cu mintea. Şi să nu aruncăm nonşalant prostioare de genul, a dat faliment Dubaiul etc.
Dar bineînţeles că metoda Stela şi Arşinel, de abordare a economiei mondiale este de preferat. Ca să nu ne doară capul.I don’t see what the big deal is. Dubai has experienced for most of this decade the craziest construction boom seen in the Middle East since the construction of the Great Pyramids. That boom turned to bust - as booms invariably do. Property developers tend to be highly geared and very procyclical in their revenue flows and access to the capital markets. During construction slumps they drop like flies. Because the property sector is risky (ask Donald Trump), its creditors tend to get better interest rates than the sovereign rate. Dubai is no exception to this rule. If you earn a risk premium during good times, you should not moan when the borrower defaults from time to time when the going gets tough.
de aici
via The Browser