Ştiu că retorica nu a ţinut niciodată de foame, dar nu pot să nu mă întreb: La ce îţi foloseşte să ştii lucrurile astea?!
Haideţi să încercăm împreună nişte posibile răspunsuri. Păi, îmi caut de mult, de fapt de când mă ştiu, dar vă văd că sunteţi în temă cu vremurile, aşa că nu înţeleg de ce aveţi nevoie de trei semne de întrebare!!! În ceea ce priveşte aprecierea mea, sincer chiar aş aprecia să primesc salariul la timp şi să nu trebuiască să îmi caut în continuare de muncă (v-am zis mai sus că sunt dependent de căutatul de joburi), dar să ştiţi că dacă tot suntem la momentul sincerităţii, nu apreciez deloc angajatorii care se laudă cu chestia asta. Nu dă bine la blazon.
Şi că adusei vorba de blazon. În general, angajatorii pornesc cu un avantaj de lectură în faţa potenţialilor angajaţi, deoarece există mari şanse ca ei să ştie mai multe despre angajaţi decât ştiu candidaţii despre ei. Chiar din CV-urile pe care angajaţii, în speranţa unei impresii cât mai bune, le umplu cu tot felul de prostii. Dacă mai există şi o scrisoare de intenţie, foarte bine! Ştiţi despre ce vorbesc, scrisoarea este copiată de pe un site de întâlniri online, împrumutată de la prietenul strungar sau doctorandul în fizică nucleară, plină de greşeli gramaticale sau de dactilografie (nu cred că primele sunt inacceptabile, iar celelalte nu, ambele trădează faptul că scrisoarea a fost trimisă cu picioarele), fie este rezultatul unui nivel literar de excepţie.
Anunţuri precum cel de mai sus, nu fac decât să mai încline un pic balanţa şi în favoarea angajaţilor, care vor şti ce fel de leopard zace după gardul vopsit. Aşa că nu pot să-mi doresc decât o cât mai mare sinceritate şi din partea angajatorilor.
Aş mai avea o mică observaţie legată de prima întrebare. Nu ştiu alţii cum sunt, dar Sony Ericsson a aflat pe propria-i piele cum este să refuzi oamenilor un lucru la care ei au dreptul. Însă despre asta, vom vorbi mai în detaliu într-o emisiune viitoare.