Pistele de bicicletă. Cum funcţioneză ele???!!!

Cei de la portocalamecanică probabil că n-au văzut semnele de lângă Marriott, unde cineva s-a râzgândit mai mult decât s-a gândit.

Stau şi mâ întreb ce a fost în mintea celor care au aplicat prostiile ăstea pe asfalt? Mă refer la cele două semne, pietonii şi bicicletele. Să nu credeţi că s-au oprit doar la o pereche. Nu. Întâi au făcut semnele misterioase ale căror inutilitate nu pot decât să o bănuiesc (mi se pare de un tembelism infantil să anunţi ceea ce toată lumea ştia deja, că pe trotuar circulă şi bicicliştii şi pietonii, probabil că s-au gândit că ar trebui să oficializeze comuniunea om/natură) şi care continuă până la clădirea sinstră a Academiei, pentru ca după aia, să vină să şteargă marcajul pentru pietoni.

Rapiditatea cu care s-au mişcat cei de la primărie ar trebui să dea cel puţin de gândit, pentru că altfel durează cel puţin douăzeci de ani ca să pună în practică o idee bună. Numai că acum nu este vorba despre o idee bună, ci despre o idee tâmpită. După cum se vede şi din pozele de mai jos.

 

În final, nu îmi vine să cred că nu s-a sesizat nimeni cu privire la bătaia de joc pe bani publici. Probabil că lumea îşi imaginează că nu au costat mulţi bani. Dimpotrivă, rapiditatea şi felul incognito după care s-a executat operaţiunea pistelor de biciclete pentru pietoni mă face să cred că ar fi mai multe lucruri de ascuns sub covor. Nu ştiu dacă voi aţi văzut pe cineva în carne şi oase lucrând la chestiile ăstea. Eu n-am văzut pe nimeni până acum. În mod miraculos, semnele şi marcajele apăreau peste noapte, de parcă ar fi fost opera unor civilizaţii extraterestre. Tot ar fi fost ceva. Din păcate, tare mi-e că singurul lucru extraterestru sunt sumele cheltuite.

* o mică observaţie de final, într-un reportaj la Prima s-a zis că în cazul în care un biciclist loveşte o maşină parcată pe pista de biciclete, vina este exclusiv a şoferului, aşa că aviz amatorilor. Eu n-am găsit încă regulamentul care să prevadă lucrul ăsta, aşa că n-am să testez, cu toate că nu mă ascund că mi-aş fi dorit de câteva ori să intru într-un bou care şi-a parcat maşina pe tot trotuarul.