Din seria, mici observaţii despre viaţă făcute de blogeri obscuri, care n-au ce face atunci când se odihnesc şi nu înjură la ei pe blog (vorba Chinezului), am să vă inoportunez cu o observaţie. Aţi remarcat că atunci când staţi pe un scaun într-un mijloc de transport în comun ca vitele, iar persoana de lângă dumneavoastră se revarsă din varii motive peste domnia voastră, dacă încercaţi să bateţi în retragere, pentru a vă asigura un spaţiu cât decât neutru între prea-preţioasa dumneavoastră persoană şi inamic, ticălosu’ profită pentru a-şi extinde aria de influenţă corporală?
Nu mă înţelegeţi greşit. Îmi place naveta, n-o văd, cum spune Alex, ca pe o corvoadă. E o bună ocazie de a studia oamenii, cum se comportă micii de ei în public. Cred că mi-ar fi plăcut să fiu securist (bine, la cât de căpos sunt, n-aş fi trecut nici de primul examen). Cu cât eşti mai atent la cei din jur, cu atât rişti să ai mai puţine surprize neplăcute mai târziu. Eşti mai bine pregătit, iar România este una din ţările în care o pereche de bocanci salomon şi o haină impermeabilă, nu este îndeajuns pentru a face faţă intemperiilor şi injuriilor aduse bunului simţ.
Lasă că se deschid graniţele Chinei şi atunci să te ţii spaţiu vital.