Interesant: Istoria stangismului este o serie spectaculoasa de incercari ale unor indivizi –dupa toate aparentele foarte inteligenti – de a transcende aceasta logica simpla. Sofistica, tenacitatea si complexitatea argumentelor aduse de ei raman remarcabile monumente ale desertaciunii omenesti. De sute de ani, generatie dupa generatie, invartesc aceasta teorie si ii sucesc termenii in fel si chip, pana ajung sa se auto-ameteasca in asa hal, ca incep sa creada si ei in propriile minuni paralogice. Pe urma lor, cu gura cascata, convinsi de adevarul mult trambitat, Cuculetzii acestei lumi, iritati ca Societatea, Statul sau Guvernantii nu le respecta drepturile sfinte.
Prostie, iresponsabilitate, stângism. Teoria lui Cuculetz
deci, eu în prostia mea, încep să cred că Dragoş Paul Aligică confundă stânga cu statul asistat social. Povestea asta cu Huo! comuniştilor! La muncă, nu la întins mâna! e un fel de temă recurentă a onlineului românesc.
Nici nu e de mirare, pentru că foarte mulţi dintre oamenii cu voce în internetul autohton sunt self-made men sau cel puţin nu le este străin fenomenul (antreprenori, VC etc.).
Acum ar trebui să pun un disclaimer, pentru că departe de mine dorinţa de a mă transforma într-un avocat al stângii. Mi-am luat-o de la unchi-miu îndeajuns de mult încât să mă fi lecuit de discuţii intelectuale în genul filmelor lui Antonioni
Dar sunt câteva lucruri pe care nu le înţeleg. În primul rând aş vrea să ştiu cum naiba funcţionează frate sistemul ăsta de asistenţă socială de avem oameni care stau toată viaţa pe ajutoare de la stat? Aţi ghicit, vreau şi eu! Că din câte ştiu, ajutoarele ăstea se dau doar pe o perioadă limitată. Nu cred că e cineva atât de tembel încât să-şi imagineze că o să primească toată viaţa ajutor de şomaj, ceva în genul spaniolilor care cereau acum câţiva ani o reglementare prin care dacă ţi-ai căutat de muncă cinci ani, să primeşti apoi toată viaţa un ajutor financiar. Un prieten îmi povestea acum câteva săptămâni că în Belgia, tocmai a ieşit la pensie primul şomer care n-a lucrat niciodată, în viaţa lui. Nu bag mâna în foc, cel mai departe am ajuns până la Cluj, când eram mic, nu sunt la curent cu situaţiunea din Belgia, de aici reiese că n-ar fi totul atât de negru. Dar asta este altă poveste. Înapoi la comuniştii noştri de duminică.
Eu văd două greşeli mari în tot raţionamentul ăsta. Unu, trimiţând pe oameni la muncă, aşa în general cam cum îi trimitea Hitler pe evrei în Madagascar, are cam aceeaşi utilitate cu cea a pensionarilor care îi reped pe oamenii străzii prin autobuze. Adică nu duce nicăieri. Nu pot să înţeleg satisfacţia asta surdă de a-i face pe oameni leneşi, nesimţiţi. Ştiţi povestea cu cerşetorul care avea chiloţii pe dinafară, probabil că se credea Superman, dar asta nu înseamnă că putea să se angajeze la McDonalds. Strigătul ăsta de luptă cu la muncă nu la întins mâna nu te face decât să pari la fel de naiv ca şi Lenin atunci când dorea să desfiinţeze moneda. Doi, nu înţeleg cum oameni atât de inteligenţi, pot fi atât de orbi. Dacă îţi înghesui raţionamentul într-o cutie defectă, nu poţi să te distanţezi după aia şi să spui că ai avut dreptate, uite nu se potriveşte. Ce are ajutorul de la stat cu stânga? Dacă cineva este atât de cretin încât să creadă că făcând copii îşi asigură un venit sigur, lasă-l în pace. Se va frige singur.
Pe mine nu mă îngrijorează neapărat oamenii care-şi vând copiii pe cinci mii de lei, cum arătau zilele trecute la tevere, ci mai degrabă inspectorii de la protecţia copilului, care întocmesc dosarele. La fel şi cu cuculetz al domnului Aligică. Dacă Vadim spune sări, asta nu înseamnă că mă şi grăbesc să iau poziţie de drepţi. Domnul Aligică ar face bine să se repeadă la ăia care dau ajutoarele, nu la cei care le primesc, că bieţii de ei, oricum nu mai înţeleg mare lucru.
Dacă cineva îşi imaginează că un om cu … completaţi aici fiecare cu cât credeţi că s-au miluit al lui să-l ţină în şcoală, e gata să pornească o afacere sau să facă o pirută profesională, fie sunteţi naivi, fie subiectul vă este indiferent şi aţi ales şi voi răspunsul după culoarea preferată la ciorapi.
În ambele cazuri, tipii ăştia pe care sistemul îi învaţă de mici că dacă vor mai mulţi bani, trebuie să se ducă la facultate (surpriză, ce credeţi că ar alege cineva într-o ţară în care salariul minim este de nici 200 de RON?). Iar dacă sistemul este nesimţit şi lasă toţi cretini să sară gardul Universităţii, e vina lor? Ok, şi acum copiii ăştia stau cu o diplomă în mână şi aşteaptă beneficiile promise. Atenţie, beneficii pe care nu şi le-au imaginat, beneficii pe care alţii le-au promis. Ne mirăm acum că nu avem parchetari, dar câţi dintre părinţii dintre noi îşi doresc ca odraslele lor să devină sudori în argon. Vă las să mestecaţi chestia asta.