Cred că renunţ să mai recomand lebădoiul lui Taleb. De fiecare dată cînd pomenesc cartea şi îi spun persoanei din faţa mea că ar merita citită, interlocutorul dă ochii pe spate, oh, THAT black swan!. Şi de fiecare dată trebuie să punctez scurt, nu, nu aia. După care pun ochii în pămînt şi schimb subiectul.
În altă ordine de idei, Tyler Cowen pune o întrebare interesantă
What’s the best accessible pop album that never caught on with listeners and buyers?
şi surprizele nu întîrzie să apară ...
When I was a teenager, I played Type O Negative to my Dad to show how gloomy I could be. He played this song and humbled me. What a gorgeous song.