sau de ce blogurile au fix aceeaşi valoare cu ziarele (care au murit, nu din cauza că s-a închis fabrica de la Letea, ci pentru aceeaşi oişte-n gard)
Desigur, cei ce ieşeau de la locurile cu plată aveau exact aceeaşi diplomă ca şi cei ce intraseră prin examene grele,
Desigur, nu mai vorbim de învăţământul privat, mizerie şi plagă naţională. Am observat că e plin de reclame la Spiru haret. Parcă o închisese abramburica. Mă înşel?
de aici
Care examene grele? Ălea pe care le dăduseră şi cei de la locurile cu plată?
Şi cum adică grele? Oare erau ele grele pentru că subiectele erau alese din afara programei? De ce oare? Nu cumva pentru a hrăni gaşca aia de profesori care cu o mînă meditau şi cu cealaltă uitau examene pe masa din bucătărie, contra plic? Dacă faci un calcul rapid, ai să vezi că meditaţii + examen=locuri cu taxă + examen.
Ce fel încredere să am în Cetin cînd scrie astfel de lucruri?*
Învăţămîntul privat, plagă?! Probabil că doar în România putea cineva să spună chestia asta. Există îndeajuns de multe universităţi de top în lume, care au finanţare privată şi nu le consideră nimeni o plagă. Un pic de informare nu strică. Ca să nu mai zic că există facultăţi perfect respectabile şi la universităţile particulare din România. Nu tot ce e de la stat e bun, cum nu tot ce vine din mediul privat este stricat.
Şi care-i faza pînă la urmă cu importanţa care se acordă pentru intrarea la facultate? De parcă eşti deja cult în cap şi nu mai ai nevoie de încă patru ani (dragă Cetin, învăţămîntul de trei ani este o glumă proastă, dacă scriai despre asta, te felicitam). Adică înveţi pentru examenul de admitere şi gata, ai dovedit că eşti capabil? Nu cred. Pe mine mă interesează mai mult cei care au terminat-o, ţi-o spune unu care a renunţat să-şi dea licenţa … Ăia contează cu adevărat.
College is, essentially, a four-year intelligence test. Students have to demonstrate intellectual ability over time and across a range of subjects. If they’re sloppy or inflexible or obnoxious—no matter how smart they might be in the I.Q. sense—those negatives will get picked up in their grades.
Louis Menand - Debating the Value of College in America (The New Yorker)
Scrie despre cum se plagiază pe rupte lucrările de diplomă (uneori chiar cu complicitatea profesorilor, cel mai adesea din indiferenţa lor), despre cum se copiază la examenele de licenţă, cum facultăţile (private sau de stat) se chinuie să scoată absolvenţi pe bandă, nu pentru că ar suferi de vreo manifestare compulsivă, ci pentru că de numărul lor depinde existenţa lor. Pune-te în locul profesorilor şi ai să-ţi dai seama că problema este legată de felul în care sunt motivaţi (cantitativ – pentru că mai uşor de măsurat – şi nu calitativ). E o situaţie similară băncilor/managerilor care nu erau interesaţi de calitatea instrumentelor financiare pe care le vindeau, ei erau recompensaţi în funcţie de realizările pe termen scurt.
semnat
o beizadea plină de bani (da plină pînă peste gît, cum să zic, mă dau banii afară de pe bicicletă). A, şi să nu uit, şi o lepră.
Cel mai prost exemplu este cel personal (şi nu e bine să scrii la furie – nu e bine nici să mergi cu bicicleta nervos) dar nu m-am putut abţine, măcar în amintirea anilor în care am rînit prin tot felu de joburi de rahat, pentru a putea să-mi plătesc nişte profesori de doi bani, care nici măcar nu catadicseau să vină la cursuri. Arhi, ai de la mine un 1. Poţi să mai încerci în toamnă.
______________________________
*Şi da, te-nşeli, nu era vorba de întreaga universitate, ci de anumite facultăţi din cadrul Spiru Haret.
Nu uitaţi, doar în luna iunie puteţi ajuta Spitalul Marie Curie şi Asociaţia Inima Copiilor, donînd 2 EURO prin SMS la 890.