E şi normal. Cine are timp să scrie, nu are timp să asculte. Nu am fost niciodată fanul multi-taskingului, mai ales în legătură cu activităţi culturale precum ascultatul de Pink Floyd. Ori stai şi bagi la cutiuţă ce-a vrut să spună poetul, ori te apuci de altceva, traforaj, gătit, recenzii auto, blitzkrieguri fotbalistice (nu acum serios ProSport, ce-a fost în capul tău?!!!)
Iar majoritatea tipilor care să fi ascultat mai multă muzică, cel puţin cei pe care i-am cunoscut eu sunt atît de mizantropi (cred că din cauză de Yes şi Led Zeppelin), ursuzi (Deep Purple) şi comozi (ELO) încît nici prin cap nu le-ar trece să se apuce de recenzii. Numai fanii Rush sunt mai prietenoşi şi mai deschişi (da nu-mi dau seama de ce ...)
După care vine întrebarea, recenzii la ce? La ultima hipstereală din Centrul Istoric? La concertu în care s-a ţigănit Covaci cu Baniciu, Kempes cu Bărar, Ponta cu Băsescu? La ce să faci recenzie? Muzicanţii români de abia au răbdare să se asculte pe ei, darămite să mai asculte şi pe altcineva (încercaţi să le puneţi niscaiva Miles, sau să le explicaţi diferenţa între Bozzio şi Colaiuta).
Cum sunt trupele, aşa sunt şi concertele, aşa sunt şi cei care participă la ele. Noi nu avem încă educaţia celor care merg la concerte dincolo (adică anglo-saxoni, că dacă te iei după concertele lui Kaas sau Johnny Holliday Inn ...)
Toate articolele pe care le-am citit despre concertul lui Waters au fost fie despre propria-i persoană, fie siropoase, fie propagandistice, de zici că mergeai la Cenaclul Flacăra, nu la un concert de rock. Cînd rocării cîntă la sindrofii electorale, ni-i merităm! Pe ai noştri, cel puţin. Sper că Bitman nu s-a obosit să apară la Waters, ar fi fost ruşinos.