Am avut retineri in a posta despre politica curenta romaneasca deoarece nu stiu cine citeste blogul acesta, nu am nici cea mai mica idee despre ce fel de oameni intra pe el, mai putin Florin Dumitrescu. Dar, probabil ca era inevitabil, trebuia sa imi treaca si mie prin cap cateva idei cu privire la vanzoleala de zilele astea.
In primul rand, vreau sa remarc majoritatea on-line pro-Basescu. Nu am sa ma apuc sa link-uiesc toate posturile pe care le-am citit zilele astea, exista instrumente mult mai bune pentru asta, vezi Technorati. Sincer nu am asteptam ca Traian Basescu sa aiba atat de multi sustinatori in spatiul virtual. Cu toate ca, daca se poate vorbi despre meritele d-lui Basescu, faptul ca a reusit sa stranga in jurul lui pe cei care inca mai au initiative civice (adica oameni care inca mai sunt interesati de ceea ce se intampla si in cetate) este unul dintre cele mai importante. Nici un alt om politic, sau partid nu ar putea strange oamenii in strada, asa cum a aratat ca poate Traian Basescu zilele acestea. Dar mai mult decat o calitate a presedintelui suspendat, acest lucru se constituie intr-un repros pentru restul actorilor de pe scena politica romaneasca. Este inexplicabila indiferenta cu care acestia isi trateaza alegatorii. Cat priveste gestul lui Traian Basescu de a nu mai demisiona, acesta va fi una din cele mai importante lectii politice pe care le-a primit vreodata, gratis, dl. prim-ministru Tariceanu. Romania este inca tara electoratului cu dublu standard. Ce ii este permis presedintelui, nu ii este permis si prim-ministrului. Sceneta nu este noua. Acelasi lucru l-a predat si Ion Iliescu cat timp Adrian Nastase a fost prim-ministru. Nu inteleg de unde vine aceasta miopie politica a romanului, la 17 ani de la revolutie. Una din invatamintele ce pot fi extrase de aici este volatilitatea standardelor cu care opereaza cultura politica romaneasca. De studiat.
In alta ordine de idei, tot acest taraboi politic va fi ca si uitat anul viitor, indiferent de cine va castiga alegerile. Memoria romaneasca si-a pierdut si putinul antrenament de dupa 1989.
Cred ca una din surprizele acestei campanii electorale va fi harta alegatorilor lui Gigi Becali. Inca nu am vazut nici o intentie [UPDATE: imi cer scuze, singura sursa pe care o stiu in acest moment este BOP-ul din octombrie, 2006, Mircea Comsa De la "Statul Parinte" la "Parintele Becali" ]de a afla cine si de ce ar dori sa il voteze pe Razboinicul Luminii, dar astept cu nerabdare momentul in care licuricii luminii vor fi cartografiati, pentru ca am mai multe suspiciuni ce cred ca se vor confirma atunci.
Si ca sa revin la ceea ce mai intereseaza pe mine, as avea o intrebare:
Exista oare un dosar anti-american in societatea romaneasca? Iar daca acesta exista, unde ar trebui cineva sa caute dupa probe?
In primul rand, vreau sa remarc majoritatea on-line pro-Basescu. Nu am sa ma apuc sa link-uiesc toate posturile pe care le-am citit zilele astea, exista instrumente mult mai bune pentru asta, vezi Technorati. Sincer nu am asteptam ca Traian Basescu sa aiba atat de multi sustinatori in spatiul virtual. Cu toate ca, daca se poate vorbi despre meritele d-lui Basescu, faptul ca a reusit sa stranga in jurul lui pe cei care inca mai au initiative civice (adica oameni care inca mai sunt interesati de ceea ce se intampla si in cetate) este unul dintre cele mai importante. Nici un alt om politic, sau partid nu ar putea strange oamenii in strada, asa cum a aratat ca poate Traian Basescu zilele acestea. Dar mai mult decat o calitate a presedintelui suspendat, acest lucru se constituie intr-un repros pentru restul actorilor de pe scena politica romaneasca. Este inexplicabila indiferenta cu care acestia isi trateaza alegatorii. Cat priveste gestul lui Traian Basescu de a nu mai demisiona, acesta va fi una din cele mai importante lectii politice pe care le-a primit vreodata, gratis, dl. prim-ministru Tariceanu. Romania este inca tara electoratului cu dublu standard. Ce ii este permis presedintelui, nu ii este permis si prim-ministrului. Sceneta nu este noua. Acelasi lucru l-a predat si Ion Iliescu cat timp Adrian Nastase a fost prim-ministru. Nu inteleg de unde vine aceasta miopie politica a romanului, la 17 ani de la revolutie. Una din invatamintele ce pot fi extrase de aici este volatilitatea standardelor cu care opereaza cultura politica romaneasca. De studiat.
In alta ordine de idei, tot acest taraboi politic va fi ca si uitat anul viitor, indiferent de cine va castiga alegerile. Memoria romaneasca si-a pierdut si putinul antrenament de dupa 1989.
Cred ca una din surprizele acestei campanii electorale va fi harta alegatorilor lui Gigi Becali. Inca nu am vazut nici o intentie [UPDATE: imi cer scuze, singura sursa pe care o stiu in acest moment este BOP-ul din octombrie, 2006, Mircea Comsa De la "Statul Parinte" la "Parintele Becali" ]de a afla cine si de ce ar dori sa il voteze pe Razboinicul Luminii, dar astept cu nerabdare momentul in care licuricii luminii vor fi cartografiati, pentru ca am mai multe suspiciuni ce cred ca se vor confirma atunci.
Si ca sa revin la ceea ce mai intereseaza pe mine, as avea o intrebare:
Exista oare un dosar anti-american in societatea romaneasca? Iar daca acesta exista, unde ar trebui cineva sa caute dupa probe?