26 iunie 2007

De ce n-am sa fiu niciodata un bulangiu

Cu intarziere,
dar merita, dat fiind articolul lui Dragos Bucurenci.




Nu am sa fiu niciodata un sustinator al cauzei minoritatii sexuale romanesti, cat timp acestia promoveaza prostia ca politica suprema si exhibarea unor personaje cel putin dubioase in prim planul mediatic. Circ alimentat si de duiosul dr. Andrei prin invitarea repetata a starletei al carei alias-uri imi scapa momentan. Imi pare rau pentru toti ceilalti membrii ai curcubeului, dar cu astfel de maimutoi penibili nu vor convinge pe nimeni de justetea cauzei.

Nu am sa inteleg in vecii vecilor de ce atunci cand ai totusi o cauza destul de delicata de aparata, dat fiind specificul opiniei publice romanesti, cuprinzand aici superstitiile, idiosincraziile, tabuurile, ma rog, cultura politica romaneasca, apari in fata audientei cu notitele luate pe genunchi in culise, pe fuga. Cat timp mai trebuie sa treaca pana sa isi dea seama ca nu le foloseste la nimic daca apar la televizor intr-o intalnire in care este invitat si un preot [sau mai multi]. Un preot, pentru numele lui Dumnezeu!!! Ce ai vrea sa iti spuna un preot, eventual ortodox? Sa te bata pe umar si sa te felicite. Bineinteles ca totul se transforma intr-o lupta surda de genul, ba pe a mă-tii! Aici intervine si culpa moderatorului care isi alege invitatii.

Cand pornesti un razboi cu morile de vant, ai face bine macar sa te asiguri ca stai bine la capitolul PR. Si ca veni vorba, tot la fel de important este sa stii unde vrei sa ajungi. Un exemplu pentru ce vreau sa spun, ce cauti sa faci manifestatii in Piata Rosie, intr-o tara [mamuca si tatuca ortodoxiei], cu un presedinte fost KGB-ist, care probabil se amuza in timpul liber, batand personal unul sau doi homosexuali? Da? Ce cauti? Nimic. Ce naiba! Treziti-va, asta nu este romantism, mai degraba inconstienta si nepricepere. Ar putea sa ia exemplu de la celelalte minoritati in ceea ce priveste PR-ul.

In rest, toate cele bune, dintre toate comentariile la articolul lui Dragos Bucurenci, cele ale lui Alex Leo Serban mi se par cele mai de bun simt.



Digg!