Ura!A reinviat McClane!
Bruce Willis si Souza pot sta linistiti. Avem un nou justitiar gata sa arunce in aer tot ce misca in tara aia, raul, ramul.
Un pic cam dezlanat scenariu si destul de previzibil, de la un moment dat incolo. Rectificare, de la început încolo. Asta nu inseamna ca nu trebuie apreciat efortul. Personajul care ofera cele mai multe satisfactii ramane agentul FBI, Nick Memphis. Cum reuseste el sa treaca de la nivelul de boboc la cel de profesionist trebuie sa ramana drept model pentru toti juniorii din orice firma. Bine, el este atras in intriga destul de stravezie de catre o femeie. Dar ce femeie! Cred ca nu am mai vazut de mult timp pe cineva care sa sufere atat, absentand de pe ecran. Parca creste empatia o data cu lipsa ei din cadre.
M-as fi asteptat la mai mult din partea unui regizor care a dat Tears of the Sun. si Training Day. Dar la fel, poate ca nu. Oare cum sunt mestecate scenariile de genul asta? Cu ce fel de spectator se aseaza ei la masa? Acum o sa scriem despre senatorii rai si corupti care invart lumea la degetul mic. Chiar asa. Cand urcau treptele Capitoliului, pareau desprinsi din intrigile tesute in Roma Antică.
Macar, in platitudinea lui, scenariul te tine in fata ecranului macar prin niste tumbe de situatii, ca nu le poti numi rasturnari. Efectele sunt OK. E clar ca lui Fuqua ii plac mult elicopterele.
Ce mi-a placut ...
Ce nu mi-a plăcut chiar deloc: n-am reusit sa îmi dau seama cine este mr. Raft, adica Levon Helm, fanii The Band sau Martin Scorsese stiu de ce.
Bruce Willis si Souza pot sta linistiti. Avem un nou justitiar gata sa arunce in aer tot ce misca in tara aia, raul, ramul.
Un pic cam dezlanat scenariu si destul de previzibil, de la un moment dat incolo. Rectificare, de la început încolo. Asta nu inseamna ca nu trebuie apreciat efortul. Personajul care ofera cele mai multe satisfactii ramane agentul FBI, Nick Memphis. Cum reuseste el sa treaca de la nivelul de boboc la cel de profesionist trebuie sa ramana drept model pentru toti juniorii din orice firma. Bine, el este atras in intriga destul de stravezie de catre o femeie. Dar ce femeie! Cred ca nu am mai vazut de mult timp pe cineva care sa sufere atat, absentand de pe ecran. Parca creste empatia o data cu lipsa ei din cadre.
M-as fi asteptat la mai mult din partea unui regizor care a dat Tears of the Sun. si Training Day. Dar la fel, poate ca nu. Oare cum sunt mestecate scenariile de genul asta? Cu ce fel de spectator se aseaza ei la masa? Acum o sa scriem despre senatorii rai si corupti care invart lumea la degetul mic. Chiar asa. Cand urcau treptele Capitoliului, pareau desprinsi din intrigile tesute in Roma Antică.
Macar, in platitudinea lui, scenariul te tine in fata ecranului macar prin niste tumbe de situatii, ca nu le poti numi rasturnari. Efectele sunt OK. E clar ca lui Fuqua ii plac mult elicopterele.
Ce mi-a placut ...
- imaginea
- seriozitatea lui Marky Mark [o data ce ai fost Good Vibrations, ramai toata viata Marky Mark and the Funky Bunch]
- Ned Beatty in rolul senatorului meschin
- Danny Glover [daca il prindea Predator, de data asta il omora]
- scena filmata pe munte
- felul in care a rezolvat cazul la sfarsit, a pacatuit prin omisiune, nu aveam de unde sa stiu ca arma era inutilizabila
- atitudinea cretina a agenţilor FBI [nu prea poti sa faci recrutare cu filmul asta]
- moare cainele Sam
Ce nu mi-a plăcut chiar deloc: n-am reusit sa îmi dau seama cine este mr. Raft, adica Levon Helm, fanii The Band sau Martin Scorsese stiu de ce.
