Am observat ca atunci cand cauti exemple practice pentru a demonstra un anumit lucru, se intampla ca ele sa fie atat de aproape incat sa nu le vezi. Acel anumit lucru ar putea sa fie, de dragul discutiei, decizia EMI/Parlophone de a lansa un pachet cu discografia Radiohead [adica cele asupra carora au drepturi] in acelasi timp cu lansarea fizica a ultimului album, In Rainbows. Se pare ca cei de la EMI si-ar fi dorit sa aiba exclusivitate asupra ultimului album, cel putin fizic. Nu numai ca Radiohead si-a strans instrumentele si le-a spus adio si n-am cuvinte, dar putin le-a pasat de dorinta EMI. Prin urmare, intr-o gandire de genul, sa moara si capra vecinului, EMI lanseaza o colectie cam fara rost, cat timp lumea va fi preocupata de achizitionarea ultimlui album. Din pacate, arata foarte urat sa nu stii sa pierzi. Cam atat despre cat de utile au ramas marile companii pentru muzica, in ziua de astazi.
Nu ar trebui sa ma minunez atat, cat timp Prince isi da in judecata proprii fani, pentru ca au pus copertile albumelor sale pe diferite site-uri [plus cascadoria cu datul in judecata al unui copil de sase luni, pentru un filmulet de pe YouTube].
via Pitchfork
Nu ar trebui sa ma minunez atat, cat timp Prince isi da in judecata proprii fani, pentru ca au pus copertile albumelor sale pe diferite site-uri [plus cascadoria cu datul in judecata al unui copil de sase luni, pentru un filmulet de pe YouTube].
via Pitchfork