Mananc prost! Numai mizerii. Chiar astazi mi-am luat produse de patiserie, ma enerveaza ca sunt pline cu ulei, brrr. Dar nu despre asta este vorba. Acum cateva saptamani, mi-am cumparat covrigi, mai multi si mi-au dat o puguta fragila, in care desteptul de mine am incercat sa indes si o cutie de iaurt, din aia mare. Prea prost. Normal, punga s-a rupt iar eu m-am intors cu covrigii intre picioare sa imi cumpar altii. Vanzatoarea se prinde de gestul meu necugetat. Ghinion, nu mai aveau covrigi pe moment. Mi-am luat aceleasi dobrogene cu ulei. Insa, din acel moment, de fiecare data cand cumpar ceva, vanzatoarea imi pune mizeriile in doua pungi.
OK. Ne salutam si inainte, dar a fost necazul meu, motivul pentru care acum am impresia ca ma tine minte [chiar ma tine minte] si are grija sa imi puna doua pungi. Iar eu ma intorc tantos de la chiosc, mandru ca sunt tinut ca in palme.
Intrebarea este Sunt clientii vanitosi? Vor ei sa fie remarcati de catre vanzator, sa fie tinuti minte, sa fie tratati special? Ar vrea ei!
Nu cred ca e o problema de vanitate. Clientii vor sa fie tratati normal, tanjesc dupa o relatie de normalitate, ca intre doua fiinte umane, rationale, ce se respecta reciproc. Daca ai nevoie de ajutor, te ajut. Nu vor sa aiba parte de un tratament preferential [exceptand cazul in care sufera de complexul buricului pamantului]. Ceea ce sensibilizeaza clientii este atitudinea normala, civilizata, prietenoasa. Tocmai sentimentul ca esti respectat si tratat ca o fiinta umana si nu ca un sac de cartofi creeaza o legatura speciala intre tine si vanzator. O fi mult, o fi putin?
Eu cred ca e indeajuns.
Dar ce se intampla in momentul in care clientul vrea mai mult de la vanzatorul sau? Altadata.
OK. Ne salutam si inainte, dar a fost necazul meu, motivul pentru care acum am impresia ca ma tine minte [chiar ma tine minte] si are grija sa imi puna doua pungi. Iar eu ma intorc tantos de la chiosc, mandru ca sunt tinut ca in palme.
Intrebarea este Sunt clientii vanitosi? Vor ei sa fie remarcati de catre vanzator, sa fie tinuti minte, sa fie tratati special? Ar vrea ei!
Nu cred ca e o problema de vanitate. Clientii vor sa fie tratati normal, tanjesc dupa o relatie de normalitate, ca intre doua fiinte umane, rationale, ce se respecta reciproc. Daca ai nevoie de ajutor, te ajut. Nu vor sa aiba parte de un tratament preferential [exceptand cazul in care sufera de complexul buricului pamantului]. Ceea ce sensibilizeaza clientii este atitudinea normala, civilizata, prietenoasa. Tocmai sentimentul ca esti respectat si tratat ca o fiinta umana si nu ca un sac de cartofi creeaza o legatura speciala intre tine si vanzator. O fi mult, o fi putin?
Eu cred ca e indeajuns.
Dar ce se intampla in momentul in care clientul vrea mai mult de la vanzatorul sau? Altadata.