Cel mai de bun simt* argument impotriva unei asemenea decizii, ar fi faptul ca Romania este departe de a fi cea mai spirituala dintre tari. Sau ca preocuparile spirituale ne-ar caracteriza prea mult, incat sa dam afara de prea multa traire in sfere celeste. Sa ma explic putin. In cazul in care, viata publica romaneasca ar fi intesata de rugaciuni, binele pentru aproapele tau, smerenie, sfintenie si asa mai departe, nu as vedea nici o problema. Insa, atât timp cat in Romania toate trec, mai devreme sau mai tarziu, prin burta cetateanului, sau prin portofelele politicienilor, nu mi se pare o idee prea stralucita.
Lasand gluma la o parte, am vazut ieri cativa preoti care incercau sa îşi justifice prezenta in consiliile locale. Nu conteneau sa explice de ce ar fi ei buni, cat de multa experienta au de impartasit, ca nu reuseam sa ma dumiresc de ce nu s-a facut pasul asta mai devreme. Cate sacrificii ar fi fost evitate, de cata truda ne-ar fi scutit pe noi mirenii. Nu mai trebuia sa stam sa ne batem capul cu toate probleme comunitatii, daca am fi recunoscut mai devreme ce specialisti avem la capul nostru.
Nu am sa ma apuc sa enumar pacatele Bisericii Ortodoxe Romane, nici macar pe cele de anul trecut. Insa am o intrebare pentru clerul ortodox. Ce anume va indreptateste sa va ganditi numai, la o astfel de posibilitate? Este adevarat ca nici politicienii nostrii de toate zilele nu sunt straluciti, dar in toti anii care au trecut, din 1989 si pana acum, nu ati reusit decât sa demonstrati cat de opaci sunteti, cat de incapatanati, complet surzi la dialog, incapabili de a incerca macar sa intelegeti ce se intampla in lume, revansarzi si plini de trufie. Reprezentati o organizatie cu o ierarhie draconica, din care nimeni nu cuteaza sa devieze de la linia partidului, in care este pedepsita orice tentativa de schimbare sau reformare. Daca stau si ma gandesc doar la cazul dosarelor preotilor de la securitate, nici macar cu trupele DIAS nu reusea cineva sa va faca sa recunoasteti cat de mult v-ati scaldat in mocirla compromisului moral, construit de baietii cu ochi albastrii. Doar din cauza rigiditatii de care dati dovada cu fiecare ocazie care vi se ofera si lipsei voastre de onestitate, este imposibil de evaluat raul pe care l-a facut societatii romanesti, colaborationismul vostru. Cati dintre inaltii preoti au avut demnitatea de a recunoaste ca au gresit? Nu am vazut pe nici unul dintre prelati, nici macar pe cei inalti, darmite pe cei mai marunti sa iasa la televizor sau aiurea, pentru a-si cere scuze. Cum poate cineva sa creada ca veti fi capabili in a sustine un dialog cu cei din jurul vostru, cand intre voi si restul societatii nu este loc de greseala?
Este la fel de adevarat ca nu sunt mandru nici de reprezentantii mei politici, de trepadusii de cabinet, de analfabetii care populeaza consiliile locale, unde daca s-ar putea, ar pune si o firma luminoasa cu S.R.L si s-ar apuca sa vanda si clantele de la usi. Dar pana acum, slava domnului, nici unul dintre ei nu a incercat sa intre cu bocancii in politica, in temeiul prestigiului moral. Nici unul dintre ei nu a incercat sa se ascunda in spatele curateniei spirituale.
Din tentativa asta de apropiere de lumea politicii, nu reusesc decât sa vad o lacomie si o atitudine de cersetor, o incercare de a pune mana pe cat mai mult din banul public. Cand veti fi alesi, puteti sa spuneţi in sedintele consiliilor din tara, ca s-a intalnit HOT cu HOT.
A mai scris pe aceasta tema [iar eu am citit]
_______________________________