Nici Solomon nu putea răzbi prin viesparul ăsta. Ieri eram furios pe Stolojan pentru că a dat jos cortina şi a lăsat să se vadă cam cum stau lucrurile cu politica românească.
Astăzi am tot auzit despre cum PSD-ul este furios că doar a fost informat şi nu consultat în privinţa lui Boc şi la raţiunile din spatele deciziei lui Stolojan. Nu pot să nu observ că Adrian N
ăstase nu ne dezamăgeşte nici de data asta şi îşi menţine reputaţia de precupeaţă. Mediafax vorbeşte despre faptul că Regulamentul Coaliţiei, semnat duminică de către Boc şi Geoană l-ar fi lăsat fără prea multă putere pe premier. Aceasta, împreună cu imaginea de Guvern construit în culise, din piese lego de către Băsescu ar fi dus la decizia demnă de un serial sud-american.
Două sunt textele care s-au mestecat în ultima săptămână şi care în mod normal ar trebui analizate de către toată lumea, de ele depinzând soarta Coaliţiei proaspăt născute.
Protocolul de constituire şi
Regulamentul de funcţionare
sursa foto: Dunechaser
Să încercăm să facem puţină analiză de text. În primul rând, cred că ar fi util de aflat ce fel de supra-structuri construieşte acest regulament.
Un mic ocol. Întotdeauna am admirat respectul politicianului român pentru simulacrul democraţiei*. Păstrăm instituţiile, nu ne atingem de legile existente, ele sunt bune drept paravan, dau bine la popor, ok, nu la popor că pe ăştia nu îi mai fraierim, dar aşa de ochii lumii. În acelaşi timp, însă dăm alte legi, şi construim alte instituţii care să le anuleze pe cele de dinainte. Sau, dăm legea dar nu dăm metodologia de aplicare. Sunt ca maşinuţele de fier din copilărie, ale căror roţi nu mergeau. Arătau bine, dar râdeau toţi copii de tine, că nu aveai ce face cu ele.
Bon, aflaţi că regulamentul păstrează spiritul acestei legi nescrise ale politicii româneşti. Să revenim la instituţii. Peste toată şandramaua, că aşa e bine să construim, începem cu acoperişul, avem
- Colegiul Preşedinţilor
- Biroul Politic Coordonator Central (BPCC)
- Biroul Politic Coordonator Judeţean (BPCJ) şi al Muncipiului Bucureşti – BPC (MB)
- Consiliul de Coordonare a Grupurilor Parlamentare (CCGP
Dintr-un foc, avem patru construcţii para/guvernamentale, care nu vor reuşi decât să pună beţe în roate. În cel mai bun caz.
foarte caraghioasă este o precizare de la Colegiul Preşedinţilor
(5) Colegiul Preşedinţilor ia decizii prin consens.
toate bune şi frumoase, dar întâlnirile aceluiaşi colegiu se pot desfăşura numai în prezenţa preşedinţilor PSD şi PD-L. Care este doi, cum ar spune Marean. Iar când doi se ceartă, al treilea câştigă. Că nu îl văd pe Geoană să pună mâna pe carte şi să studieze dilema prizonierului (apropo, ştiaţi că un alt grup de cercetători americani au descoperit prin intermediul teoriei jocului, că este mult mai practic să rămâi în staţie şi să aştepti autobuzul, chiar şi când întârzie? Ca să aflaţi şi ceva util din toată povestea asta). Pe mine mă face să cred că deciziile se vor lua prin consens, dar de către o singură persoană. Băsescu.
în ceea ce priveste BPCC-ul, acesta
a) analizează stadiul realizării Programului de guvernare, inclusiv a măsurilor
anticriză şi stabileşte mesajele politice unitare şi măsurile organizatorice
corespunzătoare;
nici nu mai este nevoie de mai mult, este clar că nu contează ce face Guvernul, atâta timp cât concluziile Biroului sunt negative, acesta va trebui să se conformeze, deoarece este numit politic.
a) coordonează politic activitatea reprezentanţilor Coaliţiei în structurile
deconcentrate, în condiţiile legii şi potrivit Programului de guvernare;
b) negociază şi adoptă decizii privind structurile deconcentrate, în condiţiile legii;
adică peste Consiliile Judeţene şi peste primari. Acasă cu ei!
c) soluţionează sesizările care se referă la încălcarea, la nivel jdeţean (al
Municipiului Bucureşti), a dispoziţiilor Protocolului de constituire a Coaliţiei
pentru asigurarea guvernării şi ale prezentului Regulament;
pe scurt, MB-ul acţionează ca un fel de tribunal al coaliţiei pe Bucureşti
însă dincolo de absurdul şi ridicolul situaţiei, două lucruri m-au făcut să râd amar
Art.6 – Părţile semnatare ale prezentului Regulament se obligă să întreprindă cu maximă celeritate măsurile de legiferare necesare în vederea modificării Legii nr. 415/2002 de organizare şi funcţionare a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, în sensul preluării unei funcţii de vicepreşedinte al CSAT de către Preşedintele Senatului României.
adică repede, repede până nu rămâne Mircea Geoană fără coledzi
şi
(3) Mandatele pot fi scrise sau confirmate telefonic.
adică, păzea că scripta manent, aşa că vorba e mai bună. Dar şi telefoanele pot fi interceptate, băieţii cu ochii albaştri ştiu cum.
Aş fi vrut să scriu ceva înteligent, prin prisma şcolii pe care am terminat-o, însă lectura celor două texte m-a umplut de o greaţă, pe care nici măcar cei şapte ani de acasă nu o pot alunga. (Cel puţin protocolul are un ton atât de găunos şi de pompieristic, încât i-ar face invidioşi şi pe poeţii lui Ceauşescu).
Cu toate că dacă stau acum şi mă gândesc, modul complet lipsit de profesionalism în care au fost redactate pare să indice că nu vor avea viaţă lungă, fiind făcute doar de formă, pentru a justifica câteva zile de trândăveală.
________________________________________________________________________________________________________
*o notă de subsol: am tot auzit cum politicienii ţin cu dinţii de guvernare, pentru a putea să îşi plătească clientela politică, dar nu lucrul ăsta mi se pare periculos, ce este cu adevărat periculos este că toată urbea, de la vlădică la opincă, de la analist şi până la băgătorul de seamă de serviciu, consideră acest lucru ca fiind unul normal. Povestea asta semănă cu corupţia din Rusia. Mai avem puţin, primul pas a fost făcut.