06 ianuarie 2009

Filozofia şi războiul

Nu ştiam mare lucru despre teoria efectului dublu (sincer nu ştiu nici dacă s-ar traduce astfel în română, cunoştintele mele de filozofie sunt, în cel mai bun caz rudimentare), dar m-a atras raţionamentul după care israelienii nu pot să susţină că victimele provocate în rândul civililor de pe urma intervenţiei militare în Gaza sunt fără intenţie.

Pe scurt, teoria dublului efect scuză consecinţele indezirabile ale unei acţiuni, în cazul în care scopul originar este bun (dpdv moral). Am zis pe scurt (i.e. adică ce am putut eu să înţeleg). Pentru mai multe detalii, puteţi începe aici şi continua aici.*

Ok, profesorul de la NYU refutează în modul următor declaraţia celor de la CNN. Dacă israelienii ar şti anterior că vor fi victime numeroase în rândul soldaţilor din cauza intervenţiei terestre nu ar îndrăzni să foloseasca dublul efect în apărarea lor, spunând că indiferent de costuri, beneficiile erau mai importante, mai precis, limitarea atacurilor cu rachetă. În sens invers, nu pot nici să susţină că uciderea civililor de către soldaţi este neintenţionată (în sensul intenţiei de care vorbeam mai sus).

Dacă aţi rezistat până aici şi nu v-am pierdut, pe blogul Unspeak, Steven Poole ajunge la concluzia că ambele părţi ar putea fi acuzate la un moment dat de disproporţionalitate în ceea ce privesc reacţiile fiecăruia.

And as a further corollary, it is entirely possible (and indeed, not even unusual) for both sides in a conflict to be guilty of disproportionate use of violence.

Unde veţi descoperi că există o legătură strânsă între subiectul intenţionalităţii şi proporţionalitate. Cum care proporţionalitate? Aţi uitat atât de repede?

_____________________________________

* una dintre cele mai interesante probleme pe care o ridică conceptul este cea a soldatului care se aruncă peste grenadă pentru a-şi salva camarazii. Dacă ar fi împins de către altcineva, oare s-ar mai aplica principiul?