Am găsit pornind de la o discuţie de pe CT, acest text scris de Michael Walzer, în care acesta se întreabă dacă se mai poate vorbi despre o stângă decentă onestă. Noi nu suntem un imperiu, dar putem să răspundem cu alte argumente.
Chiar dacă Walzer nu reuşeşte în totalitate să mă convingă de faptul că răspunsul ar fi mai degrabă unul negativ, nici în 2002 şi nici în 2006, întrebarea rămâne interesantă prin perspectivele pe care le propune, chiar şi acum, sau de fapt, mai ales acum, când, după cum ne anunţă David Axelrod, de când cu Obama, anti-americanismul chiar nu mai este cool. Aşa să fie? Acum, după ce s-a sfârşit şi istoria, de mai bine de zece ani, tot ce ne-a mai rămas este o cabală a neo-conservatorilor şi o stângă acoperită de propriile remuşcări?
Şi ca să închei într-o notă mai veselă, iată şi un comentariu cu care sunt în totalitate de acord, de pe Crooked Timber, despre acelaşi etern Marx
The radical failure of the left’s response to the events of last fall raises a disturbing question: can there be a decent left in a superpower? Or more accurately, in the only superpower? Maybe the guilt produced by living in such a country and enjoying its privileges makes it impossible to sustain a decent (intelligent, responsible, morally nuanced) politics. Maybe festering resentment, ingrown anger, and self-hate are the inevitable result of the long years spent in fruitless opposition to the global reach of American power. Certainly, all those emotions were plain to see in the left=s reaction to September 11, in the failure to register the horror of the attack or to acknowledge the human pain it caused, in the schadenfreude of so many of the first responses, the barely concealed glee that the imperial state had finally gotten what it deserved. Many people on the left recovered their moral balance in the weeks that followed; there is at least the beginning of what should be a long process of self-examination. But many more have still not brought themselves to think about what really happened.
Chiar dacă Walzer nu reuşeşte în totalitate să mă convingă de faptul că răspunsul ar fi mai degrabă unul negativ, nici în 2002 şi nici în 2006, întrebarea rămâne interesantă prin perspectivele pe care le propune, chiar şi acum, sau de fapt, mai ales acum, când, după cum ne anunţă David Axelrod, de când cu Obama, anti-americanismul chiar nu mai este cool. Aşa să fie? Acum, după ce s-a sfârşit şi istoria, de mai bine de zece ani, tot ce ne-a mai rămas este o cabală a neo-conservatorilor şi o stângă acoperită de propriile remuşcări?
Şi ca să închei într-o notă mai veselă, iată şi un comentariu cu care sunt în totalitate de acord, de pe Crooked Timber, despre acelaşi etern Marx
When I teach Marx (alongside Smith), I sometimes say in passing that not only is he a Dead White Guy, he’s the sort of guy critics repeatedly exhume and beat the shite out of over and over, just to make absolutely sure he really is dead.
Powered by ScribeFire.