24 aprilie 2009

În cerc

Mă gândeam să pornesc o rubrică pe blog, despre lucrurile pe care ştiu sigur că aş putea să le fac. Mai bine zis joburile pe care aş putea să le duc la bun sfârşit, prin prisma greşelilor pe care nu le-aş face.

De exemplu, nu aş scrie niciodată un articol precum ăsta, sau ăsta.

Gândul mi-a venit, în mod destul de puţin curios, azi-dimineaţă, când m-am dus la poştă să plătesc o factură. Stăteam şi aşteptam ca un domn în vârstă să îşi ridice un colet, pe care atunci când tipa de la poştă l-a lăsat pe ghişeu, s-a cutremurat toată clădirea. Dar pentru el nu părut să fie o problemă. Mă gândeam că o să îi rupă mână. Bon, şi cum stăteam acolo, mai intră cineva şi întreabă despre nu ştiu ce formulare. La care, aproape că m-am trezit, funcţionara începe să se răstească la el, nu terminase cu pensionarul, pe care îl admonestase mai devreme, în mod gratuit cu BULETINUL!, dar bietul de el, probabil că o cunoştea deja, că îl avea deja pregătit.

Mă rog, asta nu a fost o piedică pentru ea să nu îşi ceară scuze şi să îşi pregătească terenul pentru următoarea victimă. Tipul despre care vă vorbeam mai sus. Care era nedumerit, ce formular, ce liniament roşu, habar nu avea despre ce vorbea tipa. Şi ce, credeţi că pe ea o interesa. Vax! Şi-a văzut în continuare de prostiile ei de sub ghişeu, probabil că trebuia să completeze cele o sută de formulare şi aprobări necesare unei biete scrisori. Tipul rămăsese bouche bee. Probabil că nu mai beneficiase vreodată de un astfel de tratament, cu toate că după cum arăta, prinsese armata pe vremea Răposatului. Mă rog, eu dacă am învăţat oficiul ăla pe de rost, l-am dus pe bietul om unde erau ascunse formularele, după un colţ de masă, ne-am uitat ca proştii câteva secunde după formularul negru cu liniament roşu, înfriguraţi, privind în urmă cu teamă, să nu ne vadă tipa că facem dezordine şi să înceapă să zbiere din nou, după care mi-am plătit factura şi am plecat.

Mă gândeam. Uite, tot ai tu problema că nu ştii ce ai putea să faci, la ce te pricepi mai bine, etc. , ai putea să lucrezi la poştă, tu nu ai fi zbierat la omul ăla, ştiai să îi explici deja care este treaba cu formularul, probabil că l-ai fi ajutat şi pe domnul în vârstă cu pachetul greu … greşit soldat.

Pentru că lucrurile nu stau chiar aşa. Doar pentru că nu ai face greşelile de mai sus, nu te califică cu nimic la a munci în locul lor. Oamenii aceia nu greşesc din poziţia lor profesională. Nici măcar nu au ajuns acolo. Sunt nişte eşecuri ca oameni.

Prin urmare, m-am întors de unde am plecat.