apelul lui Emil Constantinescu, publicat de Gândul, suferă de majoritatea tarelor politicii româneşti, dintre care se remarcă agresiv:
- amnezia: domnul Emil Constantinescu uită că şi el a făcut parte dintr-o negociere, e drept au trecut 13 ani de atunci, şi a fost ales, fiind considerat răul cel mai mic, nu bunul cel mai mare
- lipsa de responsabilitate: domnul Emil Constantinescu evită să dea nume, aruncă cu vinovăţii în stânga şi în dreapta, dar nu numeşte pe nimeni, bine, în afară de vinovatul de serviciu, TRU, care deja începe să se devalorizeze.
Sunt lucruri cunoscute. Le cunosc toţi foarte bine, nu trebuie să le numesc. Este vorba şi de diferite alte posturi, fie în anturajul prezidenţial, fie în alte zone politice.
Este tipic pentru politicianul român, nu îşi asumă nimic, vina este generală, toată lumea ştie cine a spart vaza, nimeni nu vrea să spună, în speranţa că totul trece de la sine. Problema este că nu trece, se adună, precum murdăria sub covor, iar la un moment dat nu vom mai putea deschide uşa şi vom fi nevoiţi să sărim pe fereastră. În aceeaşi notă, am o veste pentru el şi pentru restul politicienilor, este foarte cunoscut faptul că nimeni în România nu vă suportă, şi totuşi nu daţi nici un semn că v-ar păsa în vreun fel … cam asta e problema cu lucrurile cunoscute de toată lumea
- delirul discursiv: ce treabă au intelectualii din ziua de astăzi cu ceea ce s-a întâmplat ‘în prima parte a comunismului lui Dej’?! Este ca şi cum aş spune că din cauza Războiului Civil din Statele Unite, a căzut FNI-ul!!! Ca să nu mai spun că o dată cu scoaterea unei ore de istorie din programul şcolar, nu vor mai rămâne mulţi care să ştie ce naiba s-a întâmplat în prima partea a comunismului (cum dracu’ poţi să scoţi o perlă ca asta, parcă ar fi la bacalaureat, abia aştept să aflu ce s-a întâmplat în partea a şaptea!). Aa! Dar am uitat, domnul Constantinescu vrea să ne aducă aminte că s-a scos şi LOGICA din programă.