după primii 200 de km întinşi, de anul ăsta ...
- o camera spartă în bordurile domnului Boc, din Victoriei, reparată în mai puţin de zece minute. Mă gândesc să aplic pentru formulă.
- aproape că m-am suit pe bmw-ul unui tânăr care gândeşte mult prea rapid pentru mine şi reacţiile mele, şi căruia nu îi merg luminile de semnalizare la dreapta
- făcut cunoştinţă cu portiera unei dubiţe şi cu o tânără de viitor, care continuă să creadă că oglinda retrovizoare este pentru atunci când îţi uiţi fardurile acasă
Şoseaua Alexandriei, la fel cum o ştiam de anul trecut, plină de praf şi de câini (e adevărat că nu atât de mulţi ca înainte). Acelaşi lucru se poate spune şi despre Prelungirea Ghencea. Iar gazele de eşapament continuă să îmi facă o foame teribilă. Nu ştiu dacă pe termen lung e un lucru bun.
Ca de obicei, cea mai bună porţiune de drum, prin Clinceni sau pe Kiseleff. Şi în încheiere un film de relaxare