Cum mi-am petrecut accidentul de bicicletă ep. 3

Ce am făcut eu patru-cinci ore la Spitalul Universitar este o cu totul altă poveste şi n-am chef să vă pedepsesc şi cu asta aici. Dar, dacă tot aţi ajuns în punctul ăsta al monologului, iată ce trebuie să reţineţi (din punctul meu de vedere, nu sunt în nici un fel o autoritate, ci doar cineva care a trecut prin asta) în momentul în care vă loveşte o maşină (şi nu este vina voastra, situaţie în care, în funcţie de şofer şi valoarea maşinii, v-aş sfătui să o ştergeţi, doar dacă n-aveţi CASCO sau RCA la bicicletă + supravieţuiţi):

1. încercaţi să reţineţi cât mai multe detalii cu privire la maşină, şofer, interiorul sau exteriorul maşinii, bineînţeles numărul de înmatriculare dacă mai puteţi (eu l-am reţinut cu coada ochiului, în timp ce vorbeam cu şoferul)

2. insistaţi să cheme poliţia, în cazul în care nu o face, sunaţi voi (dacă accidentul este serios, indiferent că este vorba de bicicletă sau de propria persoană), dacă mergeţi la spital şi spuneţi că aţi fost implicat într-un accident rutier, sunt ei obligaţi să anunţe poliţia. Oricum, este bine să fie cineva de la poliţie acolo. Cred că este cel mai important sfat pe care vi-l pot da, de fapt cel mai preţios lucru pe care probabil o să îl găsiţi pe blogul ăsta. Orice s-ar întâmpla, nu ezitaţi să chemaţi poliţia (chiar dacă sunteţi anti-globalizare, anarhist sau doar împotriva Roşiei Montana), dacă nu o face şoferul, chemaţi-o voi sau rugaţi pe cineva (dacă puteţi, cereţi chiar numărul de telefon al cuiva care a văzut accidentul, pentru a putea să vă fie martor) să sune la poliţie.

3. mergeţi la spital însoţit de şofer, asta dacă nu refuză, caz în care veţi avea nevoie de ajutorul poliţiei de la punctul doi

4. nu încercaţi să vă verificaţi singuri bicicleta! Puteam să jur că n-are nimic, mi-a luat patru ore să văd că braţele furcii sunt strâmbate. Mergeţi împreună cu şoferul, dacă puteţi fizic (aţi fost norocos/asă) la un service specializat pentru a inspecta bicicleta şi a evalua reparaţiile. Dacă nu este de acord cu serviceul propus de voi, puneţi-l să aleagă unul, dar nu îl lăsaţi să întindă coarda. Una din replicile care mă fac şi acum să zâmbesc amar a fost următoarea "Cum adică să dau 200 de RON pe o furcă, când în târg, o bicicletă e 400?! Ăştia te fraieresc, n-are sens să cheltuieşti banii aiurea!"

5. nu vă apucaţi să cereţi bani direct de la şofer, nu primiţi bani (bine, dacă vă semnează un cec care are valoarea studiilor voastre trecute sau viitoare, acceptaţi), nu aplecaţi urechea la tot felul de promisiuni atrăgătoare, de genul, ne întâlnim diseara la o bere şi îţi dau eu banii de reparaţii etc.

6. apropo de cerut bani, la fel de important este să nu încercaţi să vă cumpăraţi o bicicletă nouă pe spinarea bietului şofer. Din cauza asta, vă şi sfătuiesc să mergeţi la un mecanic. Nu vă încurcaţi în târguieli penibile care nu fac decât să îi ridice mingea la fileu şoferului şi să vă dea flit.

7. dacă aţi băut înainte, aveţi grijă. La spital, poliţiştii mi-au pus fiola şi mai în glumă, mai în serios, i-am întrebat ce se întâmpla dacă mă prindeau beat. Luam amendă şi nu prea mai aveam ce pretenţii să emit cu accidentul.

8. un alt lucru pe care l-am regretat. Sunaţi un prieten. Nu faceţi fiftififti. Sunaţi-vă un prieten care să vină şi să stea cu voi. O să vă ajute să gândiţi mai limpede. Chiar dacă aţi vânat-o pe mama Predatorului în jungla vietnameză, asta nu înseamnă că întotdeauna puteţi lua deciziile cele mai bune pentru voi, mai ales după un accident.

9. şi nu în ultimul rând, nu vă amăgiţi că a fost ceva uşor şi renunţaţi la spital. Este mai bine să descopere ei, decât să descoperiţi voi, oricum e pe pielea voastra, când va fi  prea târziu, fracturi, rupturi etc.

   În ceea ce mă priveşte pe mine, mi-am reparat furca după două săptămâni şi trăiesc cu impresia că nu l-am convins foarte tare că a avut noroc că a dat peste unul cu o bicicletă ieftină, că dacă era rockerul blond cu cursiera roşie de la ora nouă, îi băga fiecare spiţă pe gât, până se lămurea cum e cu furca de 200 de RON.