Lumea bună se dă de ceasul morţii pentru nătângii care au răspuns sondajului (link-ul conţine un .pdf) ICCMR (încă un .pdf), de tristă amintire. Ce nu înţeleg eu este de ce trebuie să aibă memoria picioare scurte, atunci când minciuna, mai ales cea prin omisiune, practicată de exemplu, de Victor Ponta şi PSD, are picioare lungi? Au zbierat la PDL, cum că îi protejează pe corupţii de serviciu ai partidului, omiţând să spună că mare parte din ei nici n-au participat la vot, dintr-un motiv foarte simplu. Dacă îţi dădeau OK-ul, ar fi fost rău de tot de Adrian Năstase, care era pus la pachet, asemenea cărţilor de pe vremea regretaţilor Nicu şi Elena, vă mai aduceţi aminte. O dată cu Sfârlează cu fofează primeai şi Practica polimerilor moleculari.
Dar să revenim la sondaj. Chiar trebuie să ne mire atât de mult suspinele unora dintre noi, după o perioadă în care munca era muncă de jos, coada era coadă, cartela era cartelă, laptele era apă, salamul era soia şi aşa mai departe? Oricum, peste 50% dintre români au spălat cu sârguinţă timp de zece ani, idealurile întinate de Ceauşescu în ‘89, prin intermediul guvernărilor pe care le-au girat cu entuziasm revoluţionar, Roman, Văcăroiu, Năstase şi ultimul, cu voia dumneavoastră, Ion Iliescu. Inegalabilul. Inefabilul. Indubitabilul.
Cred că ăsta a fost graficul care a dat cel mai mult fiori reci pe spinările rectilinii, dar dacă îl privim în corelaţie cu cel de mai jos, eu zic ca toate lucrurile sunt la locul lor, nu are nici un sens să ne panicăm, nu sunt şerpi în avion. Se întâmplă că au crescut şoimii patriei şi s-au făcut oameni mari. Ce erau să spună? Că Partidul nu le dădea destule cuburi de lemn să se joace? Iar pe cei care nu aveau un motiv exterior de a suferi persecuţii, dacă îi întrebaţi cum percepeau greutăţile de atunci, s-ar putea să aveţi o surpriză. Comunismul era forever. Aduceţi-vă aminte că românii şi-au cumpărat apartamentele după ‘90. Ce motiv ar fi avut înainte de ‘89?
Bănuiala mea este că oamenii care sunt nostalgici după vremurile de albă-neagră amintire, au fost cu toţii în tramvaiul 41,
Notă M-am săturat de metrou. Urc într-un tramvai pe linia Moghioroş-Ghencea. O femeie în toată firea cu părul cărunt dar oarbă cîntă, stînd pe un scaun, colinde şi romanţe. Se acompaniază cu un acordeon burduşit. Are o voce extraordinar de frumoasă şi de tînără. Călătorii în extaz. Tramvaiul se opreşte pentru un concert de şapte minute!!! În punga de plastic pe care o are în poală, sub acordeon, sînt numai "hîrtii" de cinci, zece şi douăzeci şi cinci de lei.