de-ale navetei.
Azi în maxi-taxi, un puşti de liceu era traumatizat de o durere cruntă de căpăţână, datorată unui gram juma de orice, vorba Stelei Popescu. Şi mi-am adus aminte de ceva.
În general, atunci când ai o firmă (punct de lucru, whatever) şi ai ghinionul/norocul să adăstezi într-un bloc, ştiu că ai nevoie de acordul proprietarilor, era să zic pensionarilor. Ok. Nu o dată m-am întrebat, cum mama mă-sii au obţinut magazinele de vise acordul proprietarilor? Le-au zis că de fapt deschid o librărie, florării, că sunt rude cu tipa de la proteve care prezintă horoscopul?
După care m-am trezit la realitate, şi mi-am adus aminte că de fapt, românilor nu le pasă nici cât negru sub unghie de ”drogaţi”. Ăia de umblau pe vremea lui Ceauşescu cu seringa şi infectau copiii care nu intrau în casă la ora opt seara. Probabil că raţionamentul pe care îl implica acordul era, lasă că bine le face! Pentru că altfel nu-mi explic de ce nu erau zi de zi pichete de pensionari, iarăşi mi-a scăpat, proprietari, în faţa magazinelor de vise.