droguri

I have a daughter who will one day take drugs. Of course, I will do everything in my power to see that she chooses her drugs wisely, but a life without drugs is neither foreseeable, nor, I think, desirable.

Sam Harris despre droguri şi sărăcia termenilor cu care înconjurăm de obicei experienţele psihedelice ... ale altora, bineînţeles.

crocodilu

Ei poftim, cine mai are nevoie de filme de groază după aşa ceva ...

"If you miss the vein, that's an abscess straight away," says Sasha. Essentially, they are injecting poison directly into their flesh. One of their friends, in a neighbouring apartment block, is further down the line.

"She won't go to hospital, she just keeps injecting. Her flesh is falling off and she can hardly move anymore," says Sasha. Photographs of late-stage krokodil addicts are disturbing in the extreme. Flesh goes grey and peels away to leave bones exposed. People literally rot to death.

The Independent

Nu uitaţi, doar în luna iunie puteţi ajuta Spitalul Marie Curie şi Asociaţia Inima Copiilor, donînd 2 EURO prin SMS la 890.

etnobotanice

de-ale navetei.

Azi în maxi-taxi, un puşti de liceu era traumatizat de o durere cruntă de căpăţână, datorată unui gram juma de orice, vorba Stelei Popescu. Şi mi-am adus aminte de ceva.

În general, atunci când ai o firmă (punct de lucru, whatever) şi ai ghinionul/norocul să adăstezi într-un bloc, ştiu că ai nevoie de acordul proprietarilor, era să zic pensionarilor. Ok. Nu o dată m-am întrebat, cum mama mă-sii au obţinut magazinele de vise acordul proprietarilor? Le-au zis că de fapt deschid o librărie, florării, că sunt rude cu tipa de la proteve care prezintă horoscopul?

După care m-am trezit la realitate, şi mi-am adus aminte că de fapt, românilor nu le pasă nici cât negru sub unghie de ”drogaţi”. Ăia de umblau pe vremea lui Ceauşescu cu seringa şi infectau copiii care nu intrau în casă la ora opt seara. Probabil că raţionamentul pe care îl implica acordul era, lasă că bine le face! Pentru că altfel nu-mi explic de ce nu erau zi de zi pichete de pensionari, iarăşi mi-a scăpat, proprietari, în faţa magazinelor de vise.

Moraliştii lui peşte

Oare jurnaliştilor de la Realitatea şi Antena 3 li s-au stins toate beculeţele de alarmă?

A chiulit chiar toată lumea la ora de logică?

Pentru că aş vrea să îmi explice şi mie cineva cum e cu toate intoxicările ăstea de plante etnobotanice. Până acum, după ce le luau, oamenii mergeau la bal, iar acum brusc, merg la spital? Ce s-a întâmplat între timp, bine, ce altceva în afară de o campanie deşănţată împotriva unor magazine pe care oamenii, jurnalişti, medici, poliţişti, le-au tolerat bine mersi, timp de câţiva ani?

A uitat cineva să lase plicul cu bani pe birou? 

Is this going to be forever?

acum câteva zile, Mihai a m-a linkuit pentru că mi-am dat seama cine este cel mai penibil găzdoi de emisiune la teve. Drept urmare, am înregistrat o creştere spectaculoasă a traficului. Şi pentru că nu prea aveam ce oferi cititorilor celor trei Bădici, le ofer următorul filmuleţ, descoperit graţie BB.

Droguri? Nuuuuuuu!

Avem niste droguri! Cum procedam?

Sa il folosesti pe Ion Tiriac jr. ca exemplu pentru modificarea pedepselor excesive pentru consumul de droguri mi se pare un lucru cel putin nedelicat fata de oamenii condamnati pe nedrept pentru trafic de vegeta de prin puscariile noastre. Bineinteles ca juniorul nu a facut trafic, bineinteles ca nu are nici o importanta daca a consumat sau nu cocaina, la urma urmelor nu prea vad pe foarte multa lume consumand in Romania cocaina. Prin urmare, nu cred ca traficul sau consumul de cocaina este o amenintare pentru societate. De fapt, toata povestea poate fi trecuta cu usurinta la capitolul extravagantelor beizadelelor post-tranzitie. Ce atata tam-tam pentru cateva grame trase pe nas, doar face parte din aceeasi poveste exhibitionista cu protagonisti de inalta stofa, precum Casuneanu jr. care conduce o masina de peste un milion de euro si nu se intreaba nimeni cum doamne a ajuns cineva asfaltand drumuri sa isi cumpere asa ceva. Ca doar drumurile romanesti sunt praf. Nu ar trebui oare sa fie si conturile afaceristilor cu bitum la fel?

Dar sa revenim la drogurile noastre. Ma rog, la drogurile lor si drogatii nostrii. Stau si ma intreb cat timp o sa mai vedem domni sau domnisoare simandicoase care stramba din nas la absurditatea legilor din Romania, ce te transforma peste noapte din consumator debusolat in traficant columbian. Ca doar sapte ani de puscarie in Romania, condamnare penala este echivalentul condamnarilor de peste tot. Nu sunt nici mai buni, nici mai rai.

Dar a vorbi doar de nedreptatea legilor cu privire la consumatorii de droguri, seamana pare-mi-se cu a vedea paiul din nasul celuilalt si a nu vedea ditamai stalpul din fata ta.

De ce nu vorbeste nimeni despre oamenii care s-au imbogatit de pe urma drogurilor in Bucuresti si aiurea in tara? Cat timp vor mai accepta oamenii sa fie prostiti cu arestari de clanuri tiganesti care se ocupa numai cu distributia? Cine poate fi atat de credul incat sa creada ca un tigan din Ferentari se duce si cumpara din Orient droguri pentru a le tranzita prin Romania, sau pentru a le desface. Astia sa fie oare Escobarii nostri? Chiar este atat de trista viata de traficant la noi in tara. Atunci nu este nici o diferenta intre cativa caltabosi si cateva grame de heroina amestecate cu cappuccino. Iar daca tot vorbim despre bani nu am auzit pana acum nici un fel de cifre. Cat se castiga? Ni se plimba pe la nas cat costa o bila amarata. Chiar nu avem nici un economist mai descuiat la cap care sa se apuce sa faca o contabilizare a veniturilor obtinute din droguri? Cati RON ia un dealer, cat ia un traficant, care este marja de profit. Le facem pe toate dupa ureche si cand ne convine.

De ce nu vorbeste nimeni despre capii retelelor, despre cei din politie care ii sprijina. Noi ne ocupam de falitii nostrii in timp ce altii se imbogatesc pe spinarea ratacitilor in tranzitie. Toata lumea tace cand e vorba de ditamai generalul de politie implicat in ratacirea catorva sute de kilograme de substante chimice ce in combinatia potrivita, te duceau direct in nirvana si care acum zace in conacul, colectie personala, incadrat de doi lei de piatra ce l-ar face si pe Viorel Lis invidios. Daca nu credeti, luati drumul catre Tartasesti si o sa il vedeti pe partea dreapta a soselei. Nu am vazut nici un ziarist, reporter, cameraman sau orice altceva interesat de cine se ascunde in spatele „bietilor” sadoveanu de serviciu.

Cat priveste consumatorii de droguri romani, aici dam peste un alt moment de amnezie al societatii romanesti. Nimeni nu a este preocupat sa cartografieze in vreun fel o harta a lor, a afle ce fel de oameni sunt. Exista o diferenta ca de la cer la pamant intre cei ce cutreiera zi de zi cartiere precum Ferentari, Balta Alba, Salaj in cautare de bile si tembelii din cluburile din centrul Bucurestiului in cautare de senzatii moi si catifelate. Si daca tot am ajuns la cluburile bucurestene, nu se mira nimeni cum nu a fost nimeni luat la scuturat pentru consumul de droguri din carciuma sa. Hai sa le vedem! In ce club vrei sa mergi pentru a gasi cate ceva de-ale gurii sambata seara? Pai, incerci intai in Web, ca esti lenes si vrei sa mergi la sigur. Dupa aia mai dai o roata prin centrul vechi, sa vezi daca iti mai iese ceva, dar nu prea ai sanse ca acolo merg sarantocii. Si apropo de sarantoci cu duhul, treci si prin Kristal, ca daca nu ai gasit nimic pana acum, s-or gasi niste pastile de cap pe acolo si pentru tine.

Vad multi oameni care ii deplang pe cei care consuma droguri si sunt prinsi. Daca cineva si-ar da silinta, ar putea observa cu usurinta ca pana la urma sunt aceeasi oameni ce sunt plimbati prin sectii, inchisori si iarasi in libertate, pentru a o lua de la capat. Cativa kitikati ce odata prinsi, nu mai scapa de bataile politiei. Tot timpul trebuie sa toarne pe cineva. Sa nu dea Dumnezeu sa ajungi la mana lor si sa devina dealerul tau, ca ai pus-o. Te transforma si pe tine in traficat, doar doar or scapa ei.

Mai sunt si alte intrebari interesante legate de subiect, pe care vad ca lumea nu si le pune, sau baga capul in pamant, atunci cand vine vorba de ele. Ce s-a intamplat cu zonele de influenta din Bucuresti. Ce se intampla cand un dealer se hotaraste sa vanda mai ieftin, pentru a castiga inca un procent din piata, pentru a-si extinde zona. Pai se poate intampla ca intra pe fir un alt dealer, ale carui afaceri sunt puse in pericol si care se duce la tatal sau, un sfant nu alta, sau mai degraba procuror si ii sopteste despre un anumit Robin Hood care vinde tot felul de prostii prin Bucuresti. Iar tatal, degraba varsatoriu de arestari este complet indiferent la afacerile copilului, manca-l-ar mama pe el de baiat.

Acum cativa ani, tiganii ursari stapaneau toata zona dintre Universitate si Unirii. Cam pe acolo unde se vindeau cd-uri piratate. Ati vazut pe cineva sa le puna vreo piedica, macar asa la misto, vreun pristanda ratacit, ca tot e sectia 10 prin preajma? Neah! Noroc cu retelele de cartier, ca s-au prins bietii fraieri, pacaliti cu blank-uri cu jocuri lipsa si s-au apucat sa isi caute singuri filmele pe internet, ca altfel bantuiau si acum pe acolo in cautarea ultimei versiuni de Vista Premium, manca-ti-as tie RAM-ul ala prost.

Dar este de bon ton sa discutam de absurditatea legilor din Romania.

Neinspirat de un post al lui Dragos Bucurenci