De obice, când vorbeşti despre cineva aflat într-o poziţie pe care toată lumea o invidiază pe ascuns, dar nu şi-o doreşte nimeni, îţi vine să spui că omul trebuie să fie un pic ţicnit. Cam aşa şi cu funcţia prezidenţială. Dacă e să luăm la chestionat oamenii sănătoşi, câţi or fi rămas pe aici, majoritatea ar spune pas la o asemenea invitaţie.
Ioan T. Morar are o problemă cu Crin Antonescu. Nu este singurul după cum o arată şi comentariile.
O să mă opresc puţin aici, pentru a face o digresiune. Măruţă de la Happy Hour este cel mai nesimţit om din televiziune la momentul acesta, bine l-a şi prins pe Dan Diaconescu într-o pauză, iar pe Luis Lazarus pe traseu. Cine a văzut emisiunea de joi cu Crin Antonescu ştie despre ce vorbesc. Pe ceilalţi sunt invidios, chiar dacă nu am stat decat cinci minute să văd până unde poate merge golănia şi prostia unui om, de altfel cu o imagine mult mai bună decât ţârcovnicul de Mădălin Ionescu, cel cu accesul direct la scursura mondenă.
Bon, back to business. Ok, până acum s-a vorbit numai pe şoptite de spre candidatura lui Antonescu. Dar anul acesta cred că se va discuta deschis, pentru că nu prea văd ce şanse ar avea CP Tăriceanu, într-o eventuală confruntare cu Traian Băsescu, poate doar ca o rememorare a bătăliei de la OK Corral, şi cam atât.
Din păcate, sau din fericire (ambele opţiuni sunt valabile) pentru opoziţia lui Traian Băsescu, Crin Antonescu este cea mai bună opţiune. Din toate punctele de vedere. Cunosc mulţi oameni care l-ar vota pe Crin. Ce sunt eu curios este să aflu câţi l-ar mai vota în eventualitatea în care acesta ar fi sprijinit de către PSD. Pentru că dacă un partid se află într-o poziţie delicată în acest moment, atunci acesta este PSD-ul. Nu are un candidat puternic la alegerile prezidenţiale de anul acesta, are un lider ce şi-a slăbit influenţa şi mai mult în partid, legitimând cu jumătate de gură o alianţă în care, probabil, nici e nu crede în sinea sa. Acelaşi lider care poartă de ani buni tinicheau pierderii Primăriei. Iar partidul lui Iliescu nu este un partid de oameni pacifişti. Ei sunt învăţaţi cu lupta, după cum spunea şi ex-liderul de sindicat, au colţii ascuţiţi. Mai ales de când a apărut şi Vanghelie.
În ceea ce îl priveşte pe Crin Antonescu, acesta are câteva probleme de imagine pe care trebuie să şi le rezolve mai întâi. Prea mult, şi prea de succes s-a dovedit eticheta de chiulangiu de la Parlament pe care media i-a atribuit-o, probabil pe bună dreptate. Poate că n-.ar trebui să evite să răspundă sincer la aceste acuzaţii, pentru a putea trece la ceva mai serios. Însă, cu toate păcatele publice ce i se atribuie, Crin Antonescu are atuu foarte mare în faţa oricărui alt politician român. Imaginea sa nu este asociată cu vreun scandal de corupţie. Ceea ce, trebuie să recunoaşteţi este o performanţă greu de egalat pe malurile dâmboviţene. Şi un alt lucru, poate şi mai important, nu este asociat cu nici un eşec politic. Exemplele curg în privinţa asta, Geoană candidat la Primărie, Năstase cu termopanele, Isărescu în 2000, etc. Poate că este semnul unei gândiri politice pe termen lung, poate că este noroc chior, dar un avantaj rămâne un avantaj.
Ceea ce sper eu este ca acesta să nu înceapă prin a-şi face un blog. Anul 2009 nu va fi un an uşor pentru politicienii români şi tentativele lor de a câştiga electorat dându-se huţa pe net. Pentru că hai să fim serioşi, nu cred că îl interesează foarte mult pe Ion Iliescu comunicarea, după 50 de ani de vorbit în sens unic, sau pe MIron Mitrea. Ar mai rămâne să îşi facă blog şi Hrebenciuc, video blog eventual. Pentru a lămuri toate legendele ce circulă în privinţa sa. Dacă e să mă iau după stenogramele publicate în ultimul timp, cel al lui Hrebenciuc ar trebui să fie +18 sau pay per view.