Apropos de discuţia asta, am fost azi în Rosetti să cumpăr seminţe şi o prostie de Bordeaux pentru pomi.
Mare nebunie cu zeama asta bordeleză. Pentru cei mai puţini ţărani dintre voi, la începutul anului se stropesc pomii. De fapt, a cam expirat perioada, dar asta e, iertare :)(pentru cei mai ţărani dintre voi). În plus, este al dracului de greu să găseşti un magazin de fito-sanitare în Bucureşti. Le numeri ca pe km de autostradă. Nu ştiu de ce.
Ok, back to the store. Când am intrat în magazin am crezut că în loc de bicicletă, conduc un DeLorean, pentru că m-am simţit teleportat în timpul revoluţiei din '89. Toată lumea ţipa, urla, întreba, răspundea, fără nici un rezultat. Îmbulzeală ca la balamuc, mai bine stăteau afară, că era mai frumos. O tipă fardată strident urla la bătrâneii de la coadă să vorbească pe rând, asta fără ca ea să se oprească din ţipat. Mi-a plăcut când l-a pus la punct pe un posibil fost inginer agronom, care nu înţelegea că totalul vine la o sută de mililitri şi la un litru. Deci, ergo, un litru e pentru o mie de metri pătraţi, da?! Avea un secund care bătea cam în sictir, la casa de marcat.
Asta la pesticide, pentru că seminţele, probabil pentru a exploata la maximum nervii oamenilor şi ergonomia locului erau în partea opusă. Altă coadă, de data asta miza era dacă se vinde gazon în cantităţi mici, cine e la xerox şi cât sunt pomii?
Două mămăi s-au înfipt în mine convinse înaintea mea, că eu de fapt stăteam la xerox, în timp ce un domn în vârstă se isteriza cu gazonul. S-au repliat imediat, probabil ca să râdă pe ascuns de casca mea sau pentru că n-au încăput de rucsacul din spinarea mea.
Însă vocea conştiinţei domnului cu gazonul, nu-i dădea pace. Că dacă dă la cantităţi mici, că el are doar două sute de metri pătraţi. Că cât costă?! S-a liniştit* când i s-a zis urlat, că e şi la zece lei. Nu ştiu dacă cei două sute de metri pătraţi îl mulţumeau în general, dar cei zece lei l-au aruncat direct într-o reverie profundă. Simultan, tipul de la xerox ţipa la nişte băieţi care veniseră probabil să plătească nişte amenzi, iar doamna de la casă îi explica unei alte mămăi, mai tăcută de data asta, cum să planteze nuştiuce care e ca un praf şi să nu îl ia din greşeală pe mână ... you catch my drift.
Băi, liniştiţi-vă! Sunt doar nişte seminţe!
Mai bine, băgăm nişte muzică.
____________________________________________________________________________* Pentru puţin timp. La casă am aflat cu toţii că i-au ieşit lalelele şi nu ştia când să dea cu ierbicid (fusesem colegi de bolgie în partea cealaltă), peste lalele. În plus, vroia să pună şi gazon printre ele. Nu mi s-a părut prea lămurit când a plecat.