După râurile de cerneală şi pixeli care s-au scurs de la momentul demascării lupului în blană de europarlamentar, cred că este inutil să se mai întrebe cineva, cu atât mai puţin subsemnatul, ce ar fi trebuit să facă, de ce a făcut ce a făcut şi a zis domnul Severin. Cred că cel mai important este ce va putea face de aici încolo.
Ieri, la emisiunea Rodicăi Culcer, Mihai Neamţu avansa ideea agăţării de renta viageră a Parlamentului European (domnul Severin se numără printre primii şi ultimii care vor primi aşa ceva - ar trebui să fie un semnal de alarmă şi pentru parlamentarii români), dar cu tot derizoriul în care Adrian Severin a aruncat întreaga poveste (fabulaţiile cu teoriile conspiraţiei - vorba lui Dorin Tudoran, domnului Severin i se înscenează lucruri de când s-a născut), cred că spaima retragerii rentei este totuşi un pic cam mult.
Nimeni nu poate fi atât de mărunt, mai ales că vorbim de ditamai fost şef OSCE, şi nu de un consilier din comuna Ştefăneşti. Dacă până şi familia Bercea, sau Mondialu, cum s-or numi, a reuşit să strângă două sute de mii de euro, pe care să îi încredinţeze şefei de trib, casnică de felul ei, atunci cred că şi domnul Severin are pus deoparte ce-i al lui.
În umila mea opinie, domnul Severin reprezintă un deschizător de drumuri, o lecţie pentru politicienii români. De acum încolo, treburile vor fi mult mai simple. Există un precedent. Dacă vei fi prins luând mită, şi nu cred că jurnaliştii noştri sunt mai proşti decât ai lor, vedeţi episodul România Liberă, cel cu Mitrea care trimetea ca amorezu SMS-uri unul după altul, rezolvarea va fi simplă. Trimis direct la coşul de gunoi, alături de Vadim şi restul.
Întreaga dezbatere despre miorlaitatea, pardon, moralitatea politicienilor a readus la suprafaţă şi vechea spadă a lui Damocles, cei douăzeci de ani brucanieni. De abia acum, în ceasul al optulea, putem înţelege mai bine de ce am avut nevoie de ei. Politicienii sunt la fel de ne-experimentaţi ca şi alegători. Cred că ăsta este spiritul celor douăzeci de ani. Politicienii joacă şi ei un joc al prizonierului. Cât de departe pot să merg fără să pierd. Cât pierd, cum îmi recuperez pierderea. Alegătorul joacă un joc al băţului şi al morcovului. Când ambii se vor întâlni pe teren comun, se vor înţelege. Momentan, politicienii români îşi construiesc în spatele casei, o hardughie religioasă. Asta spune multe despre cum este percepută realitatea, din spatele zidului lui Năstase.
În cazul lui Severin, nu cred însă că mai este vorba de recuperat ceva. Cam atât valorează o carieră politică în România, 12000 de EURO. Aviz amatorilor de chilipiruri.