11 februarie 2012

Octava cea săltăreaţă

Am pescuit articolul ăsta dintr-o discuţia întreTeodor Tita şi Mihai Iordache. Sincer, pe mine Adele nu m-a convins foarte mult. Pare mai degrabă ceva care a apărut la fel ca şi Duffy undeva în siajul lui Coldplay, cu o structură repetitivă a melodiilor. Una este să-ţi pui semnătura şi omu să te recunoască după primele treizeci de secunde (uneori, nici ăsta nu-i un lucru aşa bun - mă gîndesc la primele single-uri ale lui Manfred Mann şi ce a cîntat cu MMEB) şi alta-i să văd că ai găsit iarba fiarelor şi o aplici în doze homeopatice peste tot, fără discernămînt.

Participants identified 20 tear-triggering passages, and when Dr. Sloboda analyzed their properties, a trend emerged: 18 contained a musical device called an "appoggiatura."

Pe de altă parte, devine din ce în ce mai tentant să descoşi mecanismele din spatele melodiilor de succes şi recunosc şi eu potenţialul seducător al momentului în care primul cercetător (puneţi domniile voastre ţara, la alegere, american, britanic, scoţian ...) va patenta melodia ultimă cu care îi va îngenunchia şi pe cei mai cruzi tirani (ceva în genul lui Assad). Dar dincolo de atracţie, mă bîntuie imaginea unor biete oi care sunt duse încet, încet către tăiere pe muzica lui Kenny G. Ştiţi poanta cu ce zice Kenny G cînd intră într-un lift? „Uau, ce petrecere tare!”

bineînţeles de pe xkdc

Iar în ce priveşte dependenţa de o anumită melodie, după vreo patru ani de Gary Moore în TRESIM, dacă mai aud o dată Parisienne Walkways, cred că o să mă spînzur cu banda de la casetă. Nu mai pun la socoteală că nici acum nu ştim ce n-ar face Meat Loaf. Oricît de mult mi-ar plăcea o melodie, îmi dau seama că există un interval destul de scurt în care sunt dependent de ea.

Pînă atunci, eu vă invit să descoperiţi octava săltăreaţă în melodia de mai jos.

Există o carte pe care am frunzărit-o zilele trecute prin librării despre efectele muzicii asupra creierului uman. Articolul ăsta tocmai m-a convins că merită investiţia. Dacă vă pasioneză subiectul, iată un alt articol care încearcă să disece plăcinta numită muzică pop.

De ce cîntecele pop nu sunt romane