22 februarie 2012

Primăria Tulcea

Acum cîteva zile, angajatorul meu primeşte o notificare cu privire la o poprire pe care ar trebui s-o pună pe salariul meu. Ceva legat de nişte amenzi neplătite (amenzi ALTE ORGANE) cum era trecut în notificare. N-ar fi nici o problemă, dacă mi-aş fi adus aminte despre ce fel de amenzi este vorba. Cum nu reuşeam să-mi aduc aminte, iar zilele de petreceri sălbatice, cu cocaină de la Cosmos şi femei de la DSK aparţin unui alt mileniu, am devenit după cum vă puteţi imagina al naibii de curios pe ce urma io să dau 270 de RON.

Pun mîna  pe telefon şi sun la Primăria Tulcea pentru a cere nişte numere de la Serviciul Impozite şi Taxe, pe notificare nu se obosiseră să pună un număr la care nefericiţii ca mine să poată suna dacă cumva le trece prin cap şi pentru ce trebuie să plătească banii ăia. La Primărie îmi răspunde centralista, care-mi dă două numere de telefon. Sun la Taxe şi Impozite şi ce să vorbesc cu una din persoanele care se semnaseră pe hîrtie. Trebuie să veniţi aici, dacă vreţi să vedeţi despre ce amenzi este vorba, zice doamna. Altă modalitate nu există, întreb eu. Nici eu nu ştiu despre ce amenzi este vorba, trebuie să intru în sistem, îmi zice ea. Păi, vă rog, răspund eu. Nuuu, sunaţi dumneavoastră mîine cam pe la aceeaşi oră şi vă spun. Sigur, întreb eu, un pic sceptic din cauza felului foarte politicos în care a decurs discuţia pînă acum. Da, nici o problemă, mă uit şi vă comunic mîine despre ce este vorba, zice ea. Ok.

Zis şi făcut, ieri pun mîna pe telefon şi sun, şi sun (vorba cîntecului, trec nopţi una după una). Cînd colo, ce să vezi. Decît fax. La amîndouă numerele. Acum, între noi fie vorba, oamenii care nu specifică dacă un număr este de fax sau nu, ar trebui să fie obligaţi să asculte Obituary un an de zile fără oprire, nu doar la Best'Fest. M-am săturat să-mi simt urechile găurite de ţiuiturile lor, doar pentru că le-a fost lene să spună că aici e fax şi aici e om, nu animal. Îmi aduce aminte de prietenu Costică, care avea obiceiul neinspirat de a înregistra Satriani şi Nothing Else Matters pe casete, alături de Dizzy II şi Dan Dare sau Fist.

Astăzi am sunat înapoi, ca să cer alte numere. Nu am, mi-a comunicat sec centralista. Păi şi dacă vrea cineva să vorbească cu ei, întreb eu neîncrezător. Să sune la numerele ăstea, zice ea. Păi numerele ăstea sunt de fax, zic eu. Aaa, staţi că sunt defecte, se răzgîndeşte tam-nesam ea. Sunt defecte cu ton de fax, zic eu, neştiind dacă sunt luat la mişto sau luat la mişto. Da. Păi, să le spuneţi, încerc eu să întorc ironia. Le-am zis chiar şi azi dimineaţă, continuă ea jocu, în stilul lui Nenea Iancu. Daaaa, bine atunci ... renunţ eu. Uitasem că Dobrogea nu-i România.

to be continued ...