19 martie 2012

Cu gîndul la stenograme

Dacă spre sfîrşitul săptămînii trecute, bursa zvonurilor anunţau ca şi cîştigător anunţul lui Titus Corlăţean cu privire la împărţirea jucăriilor între locale şi generale, duminică, după ce bucureştenii au primit o palmă de la VOINA şi s-au răcorit la Turbohalle-schmalle, iată că a apărut şi domnul preşedinte cu un interviu.

Dacă stau bine să mă gîndesc, de mult n-am mai văzut aşa efervescenţă pe sticlă din partea unui preşedinte. Acum două săptămîni la Pro, după aia în EvZ, acum la B1, în ritmul ăsta, pînă la în iunie domn' preşedinte o să epuizeze toate televiziunile. Mă întreb dacă o să mai rămînă ceva nespus, chiar dacă pînă la urmă, întreaga noastră istorie post-decembristă ar putea foarte bine să fie rezumată în anecdota reală povestită de Andrei Pleşu în clipul acesta.

Dar, ca să revenim la ultima scenetă pregătită pentru public de către trupa de comedie politică de la Cotroceni, dacă încerci să te distanţezi puţin şi să tragi aer în piept, te apucă jena. Pentru că dacă e să ţinem cont de ritmul cu care scade în calitate reprezentaţia publică a politicanului români, în scurt timp s-ar putea să ajungem să zicem că nu mai vrem să ştim nimic din ce fac ei.

Bag io seama că pe Traian Băsescu îl paşte acelaşi pericol ca în cazul fabulei cu Petrică şi lupul. Încă două trei poante ca asta, eventual una în care îi propune şi lui Antonescu un loc la Cotroceni (sau lui Geoană, mai ştii?) şi Traian Băsescu o să fie la fel de credibil ca Oreste cu energiile lui extraterestre (rîdem, noi rîdem, dar s-ar putea ca domnu Oreste să fie mai sănătos decît mulţi politicieni români, uitaţi-vă numai la ce scandaluri de corupţie au ieşit la iveală în ultimul timp). Cristian Preda zice că este încă un moment în care preşedintele se remarcă ca fiind un actor politic redutabil şi că vrea să-şi asigure supravieţuirea politică. Care supravieţuire? N-a spus domnul preşedinte că se retrage din viaţa politică, unde a fost atît de umilit?

După ce am mai citit o dată declaraţiile din ultimele şase luni cu privire la guvernarea în România şi am ajuns din nou la stenograma parţial revelată în presă azi, concluzia mea este că oamenii ăştia sunt complet iresponsabili. După ce dădeau guvernul Boc ca beton pînă la alegeri, după ce l-au aplaudat pe Mihai Răzvan Ungureanu, vin acum şi spun că ei ştiau de propunere?! Ba, în cazul Elenei Udrea, îi mai iau şi în balon pe cei cu care este foarte posibil să guverneze după alegerile generale. Cred că glumesc oamenii ăştia. Dacă domnul preşedinte vrea să mă convingă cu ieşirea asta că postul de prim-ministru se dă şi se ia în mai puţin de 140 de caractere, îşi face iluzii.

Şi atunci care poate fi scopul stenogramelor?

Bănuiala mea este că pe undeva, în clasa politică s-a rupt filmul* şi politicienii nu mai ştiu cui se adresează într-un final. Dacă ei îşi închipuie că electoratul are IQ-ul celor care se uită la Dan Diaconescu sau Gigi Becali (apropo, i-aţi văzut pe ăştia doi, dacă n-ar fi fost atît de siniştri, ar fi mers de un sitcom produs de ProTV - sigur ar fi avut mai mult succes decît prostia aia de Las Fierbinţi) se-nşală. E ceva sinistru în siguranţa cu care se manifestă politicianu român, în timp ce sparge totul în magazinul de porţelanuri. Uitaţi-vă şi la siguranţa lui Şova atunci cînd Gheorghe verifică dacă a auzit bine. Sunt atît de siguri pe ei, încît au uitat să verifice ce spun, cînd spun şi unde spun.

După un preşedinte care sărea în gîtul alegătorilor lui, urlînd Măi, animalule! altul care credea în Dumnezeu, dar era înfrînt de structuri şi acum unul care joacă postul de prim-ministru ca la poker, îmi este teamă de profilul următorului cîştigător al scaunului de la Cotroceni.

______________________________
*bineînţelesc că mai există şi posibilitatea ca marfa să fi fost într-adevăr de calitate.
Şi că veni vorba de marfă, poate se sesizează cineva cu privire la mizeria de magazin de vise tîmpite, care vinde tot felul de prostii minorilor (nu că majorii ar avea prea multă minte, cînd vine vorba de droguri legale), de la intersecţia Sebastian cu Calea Rahovei. Chiţimia cu firma LEUL pe ea. Dacă aş fi poliţist, aş găsi un minor şi l-aş trimite să cumpere de acolo un pliculeţ, după care aş dărîma şi igieniza zona.