Dan Tapalagă i-a creionat un portret extrem de defavorabil lui Mihail Neamţu zilele acestea. Printre momentele recente amintite de Tapalagă în articolul său, se numără şi emisiunea lui Dan Diaconescu, în care acesta l-a avut invitat pe fostul director al Institutului de Cercetare a Crimelor Comunismului. Îmi aduc aminte că am văzut şi eu cu coada ochiului emisiunea, la un moment dat, cînd zapam ca oaia, dar am evitat să rămîn mai mult de o secundă. Îmi pare rău, dar nu mai sunt de mult fascinat de domnul Dan, nici măcar la modul pseudo-ludic de care amintea Andrei Pleşu.
Ok, dar înapoi la subiectul nostru. Deci, întrebarea este a greşit Neamţu acceptînd invitaţia Diaconescului? Cu extensia de rigoare, cît de frecventabil este OTV-ul?
Pentru a-ţi pune întrebările de mai sus, ar trebuie să iei în considerare mai întîi, ideea abstractă de a merge la OTV. Mai pe limba politicienilor români, mie ce-mi iese din asta? Vedeţi domniile voastre, mass-media nu-i ca Olimpiada, unde important e să participi. Aici pierzi sau cîştigi. Hai să vedem ce ar putea avea de cîştigat un politician din apariţia lui la OTV?
În primul rînd, audienţă, nu? E o televiziune, oamenii se uită, mă văd, mă votează. Hmmm .... Audienţa asta s-ar împărţi pe criterii cantitative şi calitative. La modul amatoricesc (pe genunchi/de dragul logicii), pentru audienţă este suficient de urmărit reclamele difuzate de OTV. Le-aţi văzut? Păcat. Concluzia este că lasă de dorit şi la capitolul cantitate şi la capitolul calitate. Nu se uită multă lume, iar cei care se uită nu sunt tocmai frecventabili. Başca, multe din scamatoriile lui DD sunt amplificate de o presă idioată şi oarbă, prin urmare cei care crezi tu că se uită la OTV s-ar putea să nu fi privit nici măcar una din emisiunile cu Pavel Coruţ sau Chelaru (da, am şi eu o marotă, asta e!), prin urmare, or să audă de tine doar dacă ai făcut ceva penibil (vezi de la ce am plecat, articolul lui Dan Tapalagă)
Bon, deci n-avem nimic de cîştigat din povestea asta. Un politician, mă gîndesc eu, n-ar trebui să fie prea generos cu apariţiile televizate, nici măcar în perioadele electorale. Voturile oamenilor nu se cîştigă în dueluri cu Mugur Ciuvică sau Monica Tatoiu, ci cu găleţi şi mături (fie ele şi simbolice). Cel mai bun exemplu este Crin Antonescu, numai în România se putea ca un politician care a contabilizat pe caiet doar cîteva mii de voturi, să se laude cu milioane de suporteri mai fanatici ca fanii Lazio.
Ar putea să fie teama, un alt motiv pentru care politicianul s-ar putea simţi obligat să confirme prezenţa. Nu cumva se va supăra domnu' Dan şi va pune tuburile catodice (ăia născuţi după eclipsă, nevermind) pe bietul om care a avut curajul să ignore invitaţia la nuntă? Pentru că vedeţi domniile voastre, cînd te duci la OTV, te-nsori cu OTV-ul. Rămîi cu el de gît, şi la bine, şi la rău.
Iar asta ne aduce la reversul cearşafului de azi, mai precis la CE AI DE PIERDUT DACĂ TE DUCI LA OTV. Păi, să vă spun eu.
TOT!
În primul rînd credibilitate, iar asta înseamnă tot, capital politic, bani, voturi, maşini, funcţii publice, tot. Oamenii nu-şi iau informaţiile electorale de la OTV, cel puţin nu oamenii pe care te lauzi că vrei să-i seduci pentru a-i reprezenta mai tîrziu. Nu, ei se duc să se uite ca la Zoo poate, dar atît. Nu cred că cineva întreg la minte s-ar lua după ce se spune acolo. Dar chiar şi cu Zoo-ul e o problemă. Îmi aduc aminte de ce zicea Taleb, parcă la un moment dat. Pentru fiecare grup de oameni care rîde la cuşca cu maimuţe, există un alt grup de oameni care rîd de oamenii care rîd de maimuţe, aşa că aveţi grijă şi cu spectacolul ăsta televizat, că nu face bine să te expui prea mult timp, oricîte creme sau cărţi ai fi citit.
Sunt amuzanţi analiştii care spun că Traian Băsescu este singurul care are voie să meargă la OTV. Singurul care poate să-i ţină piept lui Dan, fără să se facă de rîs. Dar cine spune că Traian e un exemplu de urmat? Dacă ţi-ai dori ca politician să calci pe urmele lui, înseamnă că ai greşit secolul! Mai întîi, trebuie să-ţi ia Claudiu un interviu în Evz, după care te cerţi cu toată lumea ... mă rog, arhivele sunt disponibile pentru toată lumea, dar tare mi-e teamă că modelul Băsescu şi alţii, gen Şerban Nicolae, care spunea în stînga sau în dreapta că visul lui e să devină baron local, a cam expirat. E ca şi cum te-ai duce acum la NYSE şi ai spune că ai nişte plantaţii de sclavi pe care vrei să le scoţi pe Bursă ... nu se face. Suntem în 2012. Politica nu se face la OTV, cum nu se face nici pe net. Politica se face strîngînd voturile oamenilor şi la masa negocierilor.
În loc de concluzie, eu zic că dacă vrei să faci ceva folositor pentru bolnavii psihic din România, te înscrii voluntar într-un ONG şi gata. Nu e nevoie să mergi la OTV.
Bonus, EBA şi-a găsit un rival pe măsură. N-am auzit pînă acum de domnul Ivan, dar ieşirea de ieri mă face să cred că nici n-o să mai aud prea curînd. Cel puţin, aşa sper ...