pentru că piaţa muncii în România arată ca un cîmp de bătălie.
Săptămîna trecut am citit un articol despre cît de cretini pot fi unii candidaţi la un interviu de angajare. Numai exemple, unul şi unul. Îndeajuns de amuzante pentru a te apuca disperarea. Disperarea pentru că toată povestea ou-găină, angajator-angajat poate continua la nesfîrşit.
Fiecare slujbaş poartă-n raniţă cîteva poveşti despre cît de idiot este posibilul angajat/angajator. Să dovedeşti că prostia este infinită trebuie să fie jobul cel mai simplu de pe lume.
Sunt curios cît succes ar fi avut un articol despre cît de greu este să alegi un cîştigător din mai mulţi candidaţi la fel de potriviţi pentru job. Şi despre cum să-ţi înghiţi subiectivismul. Să-ţi dai seama că se duce dracului obiectivitatea, atunci cînd ţi se pune pata. Dar ăstea nu-s subiecte care să merite atenţia noastră.
Cel mai triste au fost comentariile care vroiau să ştie dacă jobul mai este disponibil.