În care Andrei Manolescu vrea să ajute bicicliştii să treacă strada cu forţa, iar nerecunoscătorii de ei, aruncă bani pe MTB-uri scumpe şi ard calorii degeaba.
Am să încerc să fiu foarte scurt, cu toate că la citirea articolului, după fiecare frază, îmi venea să exclam, o prostie mai mare ca asta n-am citit, dar eram contrazis de fiecare dată.
De ce mi-am luat MTB şi nu bicicletele preferate de AM, care m-ar fi urbanizat definitiv şi irevocabil (ok, cheap shot, n-am putut să mă abţin):
- În primul rînd, MTB-urile nu e musai să fie grele. Bicicletele de oraş în schimb, sunt echivalentului lui Moby Dick. Nu am văzut pînă acum bicicletă de oraş cu cadru de aluminiu la un preţ decent, prin urmare, MTB-uri. Trebuie să fie uşoare pentru că majoritatea dintre noi stăm la bloc şi trebuie să le cărăm după noi. Mai sunt bicicletele pliabile, dar modelele care sunt cît de cît bune, sunt scumpe, iar roţile prea mici pentru cineva care face 40 de km pe zi. Îmi trebuie o bicicletă cu roţi cît mai mari şi cu un cadru mare. Am 1,90 m şi mîinile lungi, bicicleta mea are modelul de cadru cel mai mare, tocmai din cauza asta. Şi roţi de 29'', nu pentru că sunt meltean, ci pentru că vreau să folosesc zilnic bicicleta pe o distanţă cît mai mare şi cu un efort cît mai mic.
- Roţile groase nu e musai să fie cele mai groase, există şi cauciucuri mixte, de genul Land Cruiser, de la Schwalbe (nu trebuie să fii specialist, ca să ştii denumirile), care au o dungă continuă subţire pe mijloc, prin urmare, forţa aplicată nu trebuie să fie foarte mare.
- Doi, MTB-urile sunt rezistente (măcar atît recunoaşte şi AM). Iar drumurile din Bucureşti, nu se compară cu cele din Olanda. Nu-mi iau full-suspension şi nici nu recomand nimănui, dacă-mi cere cineva părerea. Mi se par în exces (mai ales că o suspensie bună spate, costă cît un hard-tail, aproape) Un hard-tail e suficient pentru trecerea liniilor de tramvai şi a gropilor din asfalt. Nu vorbesc despre borduri, pentru că nu merg pe trotuar. Din respect pentru pietoni.
- Bicicletele urbane nu au furcă cu suspensie, am nevoie de ea şi am nevoie să fie blocabilă, pentru că dacă merg asfalt, s-o pot bloca, iar dacă mă dau prin pădure, să pot să o folosesc. Abia acum îmi dau seama că poate AM a luat ad litteram mountainul din MTB şi crede că doar pe munţi te poţi da cu ele. Sper că nu am dreptate.
- Cursierele nu sunt o opţiune, pentru că cele bune sunt foarte scumpe şi au cauciucurile extrem de fragile. La ce resturi de metal am văzut eu pe şosele, mă mic că pînă acum nu şi-a pierdut nimeni vreo roată de maşină.
Pe scurt, nu ar fi mai bine să ne documentăm, înainte de a scrie articole care nu fac decît să le dea apă la moară ălora care rîd de fraierii care refuză să creadă că un kilometru de pistă în Bucureşti se face cu sute de mii de euro? Sunt curios cîte magazine de biciclete a vizitat şi cu cîţi vînzători a discutat AM, că altfel, cu toţii avem păreri, cum ni le argumentăm e mai interesant.
În final, mi-am luat bicicletă pentru că sunt sărac (de fapt, sunt beţiv, dar refuz să recunosc asta şi-mi găsesc scuze ieftine) şi nu-mi permit o maşină (nici dacă mi-aş fi permis, nu mi-aş fi luat, pentru că sfîrşeam în primul pom, sunt bîtă la condus), dar vreau să muncesc şi trebuie să fac naveta. Iar bicicleta este perfectă pentru scopul meu. Sper că asta nu mă face biciclist militant, pentru că din articolul lui AM nu sună foarte bine chestia asta.
Şi să nu mă pună să-i povestesc despre bicicletele consătenilor mei, să nu-ncep, că ne prinde toamna şi toamna se culeg strugurii, deci vin!