In afara datoriilor pe care le am pe la diversi, obisnuiesc sa imi raman si mie dator. Citesc cateodata unele lucruri, care reusesc sa ma scoata din sarite exponential [pe masura ce parcurg textul, simt ca vine apocalipsa]. Ca de exemplu, acest articol de o diafana inocenta a d-lui Bogdan Rancea. Nu am sa il transcriu pe tot aici, incerc sa spicuiesc bucatile cele mai naucitoare si nu reusesc sa imi imaginez cam de unde vine acest critic al beatului pur:
daca prima compilatie a sa, care purta tot numele de "Transitions", ne-a purtat printre diversele productii ... ""tomul muzical" cu numarul doi ... ciudata introducere la o recenzie despre un cd ce se numeste Transitions Vol. 3. Apropo, Transitions vine de la emisiunea pe care Digweed o are pe Kiss 100. Nu stiu, asa cred eu. Acum tu poti sa crezi ce vrei.
sound-ul lui Digweed este inca nemuritor ... mai sa fie, nici el nu cred ca ar fi putut sa o spuna mai bine. Cu asta chiar ai pus capac la oala cu presiune a gusturilor muzicale.
trecem la ceva mai serios ... cum ar fi? O prelegere despre imperativul categoric? Sa inteleg ca pana acum era stand up comedy? Hai sa fim seriosi, cred ca te tavaleai pe jos de ras la coma.
chiar daca selectia pieselor nu este cea mai reusita ..., nu serios? Si de ce ma rog, nu este foarte reusita? Pentru ca tot tu spui "fiecare tranzitie ... este o adevarat provocare". O provocare si mai provocatoare, daca imi permit asa ceva si imi permit, este pentru cititor sa rabde textul pana la sfarsit. Daca piesele ar fi prost alese, [draga Achime, pe ce te bazezi?] atunci si tranzitiile ar trebui sa fie la fel de nebuloase. Cat priveste incadrarea stilurilor, pe mine ma apuca fiorii, iar pe tine te-as invita sa arunci o privire pe aici.
... piesa melodioasa, de "tranzitie", intre lumea sunetelor si realitate. Realitatea dureroasa este ca domnul cu pricina, Bogdan Rancea, ar trebui sa se trezeasca si sa se apuce de tricotat compilatii de muzica romaneasca etno-dance, pentru ca nu cred ca am vazut ceva mai copilaros, de la Racheta Alba incoace.
Poate ca reactia mea este exagerata. Pana la urma ce s-a intamplat asa grav? Nu este decat o amarata de recenzie intr-o revista gratuita, sau care ar trebui sa fie gratuita. Sunt sigur ca si Rancea crede la fel, altfel nu ar scrie asa de bine. Dar daca e un lucru grabnic ridicator de sprancene, acesta este tocmai placerea sadica a oamenilor de a-si da cu parerea peste tot si peste toate. De ce trebuie sa ingrosam randul oamenilor care se pricep la de toate pentru toti. Eu unul, zic ca dupa acest exercitiu nefericit de admiratie, domnul Bogdan Rancea ar trebui sa se gandeasca de doua ori la ceea ce vrea sa treaca pe hartie. Nu e nici o durere daca nu se poate face o recenzie decenta la un cd amarat. Mai sunt atatea carti de bucate, da' chiar, poate ar trebui sa incerce cu Jamie Oliver, ca e mai cunoscut. Am exagerat, dar cred ca e un bun exemplu pentru a recomanda oamenilor sa se rezume la ceea ce se pricep ei cel mai bine sa faca.
Oricum, nu este singurul lucru ciudat. Mi se pare nefericita alegerea a sase stele pentru a nota albumele. Macar sapte, sa ciocnim si una mica. Oare nu s-a intrebat nimeni de ce sunt preferate cinci stele de obicei, pe la revistele care se respecta? Are si numarul ala o utilitate. In incheiere, am gasit eu un contraexemplu la contraexemplul tau, iar eu plec sa citesc recenzii prin alte parti.
Semnat: Pic si Poc, cei mai tari baieti din bloc, pe unul il cheama George, iar pe celalalt il cheama măsa in casa.