Daca as putea sa fiu altceva intr-o viata viitoare, mi-as dori sa fiu bordura. Daca nu as avea un copil, nu mi-ar fi sete, sau as avea apartamentul meu de bloc ceausist, as planta o bordura. Daca as fi romantic, i-as cumpara prietenei mele o bordura. Daca as avea bani, mi-as face o fabrica de borduri. Chiar asa! Bordurile se fabrica, sau pica din cer? [pazea!]. Pentru ca in ritmul in care se schimba bordurile in Bucuresti, tare mi-e teama ca pica din cer, sau macar, spre binele pietonilor, ele rasar din pamant.
Nu reusesc sa inteleg o iota din frenezia bordurilor ce i-a lovit pe tot primarii post-decembristi. Din cate imi dau eu seama, ar trebui sa aiba un rol decorativ. In cazul acesta, eu unul, propun sa se monteze si niste vaze cu flori de plastic si niste pesti de sticla, impreuna cu aceste minunate inventii romanesti, ce au intrat deja in mentalul colectiv al natiunii, alaturi de la fel de minunatele mai animalule! punga de un leu, deci, etc.
Oare care sa fie motivul pentru care bordurile din vremea romanilor nu au supravietuit pana in zilele noastre. Sa fi avut ei niste primari incompetenti. Ce s-a ales din cei doua mii de ani de borduri? Oare bordurile au fost aduse de romani, sau or fi o creatie neaosa romaneasca, asemenea barjei, viezurelui sau manzului?
Probabil ca in viziunea Videanului, culmea bordurilor ar fi o statuie inchinata acestora. Bineinteles ca aceste strazi minunate aveau nevoie de un sprijin in incercarea lor de a colora in gri peisajul alb-negru al capitalei. Dar stau si mai intreb in sinea mea, pentru cine sunt ele pe lumea asta, care este ratiunea lor de a fi. Pentru ca din cate observ eu, mai toata lumea isi cumpara masini. In vacarmul masinilor blocate in trafic, cate un pieton pluteste vesel la suprafata, aidoma a stiti voi ce. Iar in acest caz, eu vad in borduri un impediment pentru bietele masini de a urca pe trotuar si de a se amesteca printre noi, bietii pietoni, care nu contenim a ne impiedica de aceleasi borduri.
De cate feluri sunt bordurile? Pai, pana acum avem asa:
Nu reusesc sa inteleg o iota din frenezia bordurilor ce i-a lovit pe tot primarii post-decembristi. Din cate imi dau eu seama, ar trebui sa aiba un rol decorativ. In cazul acesta, eu unul, propun sa se monteze si niste vaze cu flori de plastic si niste pesti de sticla, impreuna cu aceste minunate inventii romanesti, ce au intrat deja in mentalul colectiv al natiunii, alaturi de la fel de minunatele mai animalule! punga de un leu, deci, etc.
Oare care sa fie motivul pentru care bordurile din vremea romanilor nu au supravietuit pana in zilele noastre. Sa fi avut ei niste primari incompetenti. Ce s-a ales din cei doua mii de ani de borduri? Oare bordurile au fost aduse de romani, sau or fi o creatie neaosa romaneasca, asemenea barjei, viezurelui sau manzului?
Probabil ca in viziunea Videanului, culmea bordurilor ar fi o statuie inchinata acestora. Bineinteles ca aceste strazi minunate aveau nevoie de un sprijin in incercarea lor de a colora in gri peisajul alb-negru al capitalei. Dar stau si mai intreb in sinea mea, pentru cine sunt ele pe lumea asta, care este ratiunea lor de a fi. Pentru ca din cate observ eu, mai toata lumea isi cumpara masini. In vacarmul masinilor blocate in trafic, cate un pieton pluteste vesel la suprafata, aidoma a stiti voi ce. Iar in acest caz, eu vad in borduri un impediment pentru bietele masini de a urca pe trotuar si de a se amesteca printre noi, bietii pietoni, care nu contenim a ne impiedica de aceleasi borduri.
De cate feluri sunt bordurile? Pai, pana acum avem asa:
- borduri clasice - imitatii vechi ale unui timp de mult apus, vremuri dupa care privim cu nostalgie, cand bordurile erau borduri, iar coada la branza sa imbina in mod placut ochiului si urechii tertului exclus de care vorbeste Tanase.
- borduri moderne - putin taiate in partea superioara, semn al indraznelii artistului, dar in acelasi timp, ce cad prada conventionalului timpurilor noastre.
- borduri creponate - in amintirea celor ce stau bine pe cascaval, cu gaurele mignione ce confera un aer de provincie
- borduri minimaliste - cu influente muzicale, cu cat este mai simpla bordura, cu atat este mai mare distanta intre ele
- borduri grele - ce se cufunda in plaiul mioritic
- borduri usoare - ce se ridica din strafundurile patriei si o iau la goana pe strazi, in cele patru colturi ale intersectiei
- borduri de o noapte - cele mai absconse si mai initiatice borduri, numai cei care au ochi sa le vada, pot auzi munca de Sisif, la miez de noapte
- bordura senzuala - acele borduri cu marginile rotunjite, ale caror linii curbate ar face-o si pe alina plugaru sa roseasca
to be continued ...
plecat dupa borduri