vazut Paranoid Park in weekend, bine am vazut si Cloverfield, dar macar de la ultimul nu aveam nici o pretentie. Pe cand, ultimul film de Gus Van Sant, parca suna altfel. Trebuie sa recunosc ca nu sunt spectatorul clasic de filme de autor, care o mai fi si ala, dar nu ma dau in laturi de la astfel de filme. Incerc, mai degraba, sa imi caut o stare mai linistita, pentru a putea savura ceea ce nu poate fi vazut inca la Hollywood. Chiar daca sunt americanizat din cap pana in picioare, nu este vina mea. Bunica avea o carte cand eram mic, despre America, ceva gen jurnal de calatorie, nu mai imi aduc aminte cum se numea, dar stiu ca am citit cartea aproape cu religiozitate, din scoarta in scoarta, fila cu fila. Nici nu era greu. Nu era foarte bine legata, si incepusera sa se duca filele la vale.Dar sa revenim la film. Inceputul este promitator. Paranoid Park are un ritm al lui. Nu e nici lent, dar nici nu te face sa gafai dupa primele zece minute. Camera se misca foarte bine, cadrele sunt reusite. Fara prea mult dialog, bazat mai mult pe spatii albe.
Dar lipseste ceva. Se simte in aer. In plus, de la un moment dat incolo, filmul iti ridica asteptarile. Altfel de ce as sta sa ma uit la jumatate de om care se taraste pe sinele de cale ferata. Finalul filmului m-a facut sa ma simt folosit si abandonat la marginea drumului.
Actorul care joaca personajul principal are toate sansele sa reuseasca. Dar nu datorita acestui film. Insa nu este totul pierdut. Paranoid Park m-a facut sa ma gandesc serios daca filmele cu actori copii, cu personaje copii, se adreseaza si unui public matur. Pentru ca este foarte greu de intrat in joc. Nu pot decat sa privesc de la distanta. Nu ma identific nici cu lumea lor, sunt un strain de toate lucrurile astea. Insa nu as recomanda copiilor acest film.
Sunt multe lucrurile care mi-au placut la film. Inabilitatea lui Alex de a relationa cu cei din jur, dialogurile scurte, de multe ori seci, secventele filmate in parc, momentele de reverie, stranii. Cateva replici sunt chiar savuroase, "I have never been much of a creative writer". Daca stau bine sa ma gandesc, filmul nu are nici o vina, doar ca atentia mea, pe parcurs a fost deturnata de la adevaratul subiect al filmului. Pe care va las sa il descoperiti singuri.
Pana la urma, am ramas cu satisfactia ca am ghicit cum il chema pe detectiv. Lu si nu Lou, asa cum scria in traducere. Inteleg ca traducerile sunt facute de catre persoane bine intentionate, dar atunci cand bunele intentii nu reusesc sa treaca de un anumit prag, e bine sa stam acasa si sa ne uitam la filmele lui Sergiu.