Am avut desene animate, zeci de mii de oameni în piaţă, televiziuni care îşi iau informaţiile de pe twitter, discuţii interminabile la ceas de seară, un preşedinte moldovean care pare rupt din Dumbrava minunată, nişte lideri ai opoziţiei care ar fi in stare să îşi facă şi lor opoziţie, bătăi, fotografii, bloguri, comentarii, TechCrunch, New York Times, BBC, baroneasa Emma Nicholson, ambasadori, pierde-vară, Piaţa Universităţii, forţe oculte, filmuleţe pe youtube, provideri de internet, maşini de pompieri, apă minerală, scuze şi acuze, luări de poziţie, tăceri suspecte, vopsea, drapele, geamuri sparte, bolovani, poliţişti, web 2.0, radio, live stream, comunităţi online, OSCE, Financial Times, Slate, sânge, oameni plictisit la muncă, ce dădeau refreş din cinci în cinci secunde pe #pman.
Nu este uşor să te lupţi cu un sistem care te ignoră prin intermediul emisiunilor pentru copii. Dar la fel de clar ar trebui să fie pentru toată lumea că lucrurile nu se vor opri aici. Şi înainte de a ne pierde în discuţii legate de semantica cuvintelor revoltă sau revoluţie, de parcă am fi actori în filmul lui Porumboiu, ar trebui să ne gândim ce va veni în loc.
Dacă cineva îşi face iluzii că totul nu a fost decat much ado about nothing, ei bine, se înşeală. Pentru că frustrările celor care au ieşit în stradă, manipulaţi sau nu de nu ştiu ce comentarii de pe twitter sau bloguri, frustrările vor rămâne. Cauzele care determină aceste frustrări sunt mai reale chiar decât pietroaiele desprinse din pavaj şi au fost reluate de toate publicaţiile din străinătate,
Mulţi au luat peste picior lipsa de organizare, de care au dat până acum dovadă manifestantii din Chişinău. Pe mine mă sperie. Aici este momentul în care amnezia colectivă îşi joacă rolul. Am uitat că în toţi anii, în care celelalte ţări din Europa de Est îşi construiau târâş-grăpiş capitalismul original, moldovenii se împotrivea din răsputeri oricărei încercări de modernizare. Acum, pentru a rămâne în spiritul desenelor animate, sunt ca nişte copii care s-au trezit un pic cam târziu la realitate. Situaţia din Moldova are toate ingredientele unei poveşti cu final trist. Corupţie generalizată, rakeţi, capete spălate, oameni exasperaţi, aşteptări înşelate, arme, armata rusească, Transnistria, poveşti cu spioni, etc. Cam tot ce nu ţi-ai dori să fie într-o situaţie conflctuală, se regăseşte în ciorba moldovenească. Eu zic că ar trebui să răsuflăm uşuraţi că totul s-a oprit aici. Dacă s-a oprit.
Acum ne amuzăm pentru nehotărârea lor la fel cum ne amuzam acum un an doi la traducerile din gâlceava în ceruri sau din străjerul (pentru cei ce nu ştiu despre ce este vorba, Star Wars şi The Bodyguard). Sper să rămânem doar amuzaţi. Am fi putut să fim noi în locul lor, la fel de bine.
Singurul lucru cert este că pentru Voronin, acesta este începutul sfârşitului. Iar asta este un lucru bun.